Poezie
melcul și umbra
fabulă
1 min lectură·
Mediu
câtă vreme, tu, umbră, te mai apleci înspre mine,
cât timp, melcule, îți vei purta casa printre oameni,
eu o să visez .
tu, umbră, o să mă iubești ca tata
tu, melcule, o să-ți lași casa lângă mama ta,
nimeni nu va plânge,
eu o să visez iar.
trecuseră ore.
nu mă uita, nu mă uita, striga umbra!
din coșul pieptului ieșea fum.
cum să fac, cum pot să împart viața mea cu tine?
trecuseră zile.
omul se plimba de pe o frunză pe alta
și în urma lui lăsa o dâră sclipitoare.
trecuseră ani.
nimeni nu auzise de melc și de umbră.
totuși, se zice că melcul a trăit fericit.
084.142
0
In ziua de azi se cauta sinceritatea, autenticitatea in poezie. Excesul, exagerarea asta hipersenzitiva e falsa, e o prefacatorie care il aduce pe autor (și pe cititorul care il crede) in zona ridicolului, în zona unei sensibilitati morbide. Exista insă o alta zona literara de acest tip, care inserează elemente macabru - morbid - dement - bizar - care este exploatata de autori care aduc elemente de kitsch din subcurente de tip gothic sau thriller sau horror sau SF, cumulate sau exprimate cu ajutorul unor povesti fantastice, bizare sau proiectii exagerate, violente - este cunoscuta cartea de poezii a lui Tim Burton - Melancolica moarte a Băiatului-stridie & alte istorii - insa ne putem gandi deja la autori clasici gen Samuel Taylor Coleridge, Robert Browning, Lewiss Carol. Un f scurt poem, scris de Ezra Pound in aceasta cheie hiper este ”In a Station of the Metro”
The apparition of these faces in the crowd;
Petals on a wet, black bough.
dar metafora aici este atat de puternica de expresiva incat devine chiar agresiva.
In poemul cu melcul de mai sus, aceasta zona a agresivitatii, a verticalitatii sau macar a indraznelii nu este in niciun fel sugerata, totul pare de o moliciune grasaoasa, fara pic de sustinere. e ca si cum i-ai spune cuiva merele sunt rosii, cîmpul e verde, tu ești gras - o serie de evidente care n-au nici sustinere ca substrat poetic, și nici sugestie la nivel al perceptiei. pur si simplu lax.
De asemenea, la nivel de substrat, fiindca e vb de o fabula, ceea ce presupune morala, context filosofic, cred ca de asemenea e un poem ratat - pentru ca asa cum se construieste o fabula, e nevoie de caractere distincte, eventual in raport de opozitie - aici atat casa melcului, cat si umbra se afla sub acelasi raport, al diferentei specifice - nu se pot detasa de purtator decat cu moartea acestuia - deci nu se intampla nici un salt calitativ de la melc la om, de la cochilie la umbra.
in concluzie as putea sa spun urmatoarele: uneori e nevoie sa fii foarte atent cand scrii poezie. pentru ca nu intotdeauna insiruirile de cuvinte care tie iti produc fiori interni altora s-ar putea sa le produca greata. poezia nu este un act intamplator si accidental, este un summum care include pe langa o anumita sensibilitate si talent un filtru rational si o anumita exegeza, ca materialul produs sa se ridice la un anumit nivel. altfel, nu e vorba decat de o alta diformitate a naturii, aceea de a-i exagera frumusetile sau defectele lucru pe care numai miopia (a se citi lipsa de obiectivitate poetica) o poate provoca.