Silvia Bitere

urmași - strămoși* râd.logic că și urmașii mei o să bea.

\"Cum ar fi să se spună că am depășit limitele normale cu patru mucenici lichizi?\"
Păi ar fi cam ceva de genul că prostia se măsoară în becali dar spus mult mai frumos de dumneavoastră, domnule drag. Și mai cred că etimologia cuvântului \"mucenic\" se trage de la cei patruzeci sau câți ori fi fost de mucenici, care s-au făcut muci de fericire, sunt mulți, așa este, cum bine ați spus, care s-au sacrificat întru Sfântul Duh (sâc!)și? ce-au rezolvat cu asta? S-a schimbat cu ceva în bine România, vă întreb.
și,
\"Încă puțin... și ne facem de basm, nu?!\"
Păi dacă nu ne facem de cacao, măcar de basm, nu?!

P.S. Mi se spusese la un seminar de lingvistică, că Bitere vine din germană. Aiurea. Mai târziu, tot aceeași persoană mi-a zis că, nu, dom le, vine de la ... ia? ce rude aveți, moșteniri, ceva, podgorii, moșii întinse de viță?. De fițe garofițe, gândeam eu, de unde naibii, că dacă aș fi știut, azi nu mai scriam poezii. Bun, zice. Ei, află, dragă domnișoară, că numele îți vine de la băutură, că le plăcea urmașilor dumneavoastră să le cam tragă la măsea. Așa și cu mucenicii și cu „Mucenetilotestul”domnului Firică.

Să ne auzim cu bine.
s.b.

Și să nu uit. Aș intitula ziua a 9-ua la subtitlu astfel: Tablou dintr-o pagină ascunsă/secretă dar oarecum pe față de-a lui Arcibald însuși și cei patruzeci de mucenici voioși.

Mi-ar plăcea să-l văd pe Arci în ziua a 9-ua cum se comportă în compania celor patruzeci de mucenici. Starea lui de spirit, să ne povestească despre cum este să aspiri la cele mai întinse podgorii, cum ar fi dacă ar fi cocoțat în cel mai falnic prun, alături, la poalele falnicului prun/ cazanul improvizat cu o țeavă lungă/ să-i aducă fericirea întinselor livezi în priviri/de ieri și de azi/. Am încropit în grabă un vers ca să nu uităm că suntem poeți, vorba aceea, să mă scuze domnia voastră, dacă am nimerit ca ieremia cu oiștea-n gard !

Aș schimba expresia verbală din fraza: “Ei, până la urmă, noi nu facem decât un exercițiu de „dat în stambă”.” cu “a se da în bărci” din diverse considerente. Mulți dintre noi nu cunoaștem ce înseamnă stambă, pe când despre bărci, vapoare, nave, știm (cam) toți.
După fraze gen: “adăugând la asta faptul că, imediat, Dinu (Patriciu!..”) – aș adăuga discret un Sâc!
La fel și aici: “s-ascult blues (chit că-mi voi oripila tot neamul!).”- Sâc! Și lista poate să meargă mai departe cu mici schimbări de punctuație, pentru a marca în mod corect intonația în propoziție.
Exemplu: “dincolo (în Pitești!) [sâc!], jurnalistul Flori(a!)n Silișteanu [sâc?]de la “Curierul Zilei”… șamede.
Aș folosi perfectul simplu în loc de mai mult ca perfect pentru că există riscul să fiți sancționat, de exemplu, că ați scris chiuvetă cu q. (chiuvetă-subst) Firește, eu nu am nici un dubiu privind verbul “a rămâne” scris corect cu trei de „se” (a se vedea direct în economia textului și numai acolo!!!)

Vă citesc de pe covorul roșu.
P.S. Dați-le încolo de (ba)belele. Aha! V-am prins. Și aici aveți o greșeală maaare maaare!!!

s.b.

Dar, ce, Arci? Ești tâmpit?* erata

Îmi place finalul. Partea aceasta: \"Când s-a trezit m-a-ntrebat: te-ai tâmpit? I-am răspuns că numai întâmplarea-i de vină.\" Chestia asta cu întâmplarea este teribil de amuzantă deși s-a stors din acest substantiv aproape tot ce se putea stoarce - chiar și suc de neranțule, etnobotanice, etc., nu pot pricepe, deși, clar, ține de naivitatea la purtător, nu pot pricepe un lucru. Adică, cum vine treaba asta? S-a întâmplat, eu nu am vrut. Dar, ce, Arci, ești tâmpit? Nu puteai să eviți?

Apoi, îmi mai place, din cel de-al doi-lea paragraf, finalul: \"numai și numai pe mine; chiar am să mă “creierez” pe mine?; cum ar fi să mă scap pe mine ca atunci când m-am scăpat (pișat!) pe mine?; cum e?; trag apa?; îmi spăl hainele (hainele e cu accentul pe “i”)?; mă spăl și de păcate?; am curajul?; îl am?\", mai cu seama partea aceasta: \"am curajul?; îl am?\"

În altă ordine de idei (folosesc această expresie în mod curent și sarcastic pe ste tot - îmi place cum sună, intelectual)să știți, domnule Firică, trec pe la câțiva de pe aci să-i citesc. De postat eu nu mai postez pe la mine mai nimic, pentru că, într-o zi am observat cu stupoare în cloaca asta, că una dintre poeziile mele, a fost aruncată la neverificate, la nivel de 105, dacă mă înțelegeți. Cum nu am primit niciun răspuns de la niciun editor, în sensul acesta, să vă așteptați să citiți acest comentariu din off topic.

Cele bune,
Silvia

\"aici a poposit un călăreț azinoapte
priviți vă rog și dumneavoastră cum umbra lui se sprijină pe coate\"

Nici nu ai cum să ai toate poemele bune, ar fi culmea, să fim serioși.
Florin Silișteanu are un nume care împreună cu talent ar duce la un uriaș pleonasm ceea ce și este de fapt.

Minunată meserie ți-a fost hărăzită, Siliștene!

O stea din partea mea - *

s.b

Ioan Barb, mulțumim și felicitări!
s.b

Titlu: Ziua opt sau ziua magică, extras din cifra magică ce-i poartă numele.

Domnule Firică,
Rețin nota ca maximă din cele expuse mai sus căci mai jos nu bat cu genele mele lungi.
Prin urmare sunt de acord cu: \"ni se spune de nenumărate ori că avem probleme cu bila, dar nu ni se spune despre care-i vorba,\" dar nu sunt de acord cu: \"așa că suspendăm temporar discuțiile pe tema asta.\" De ce? DE CE?

În altă ordine de idei sunteți: \"insensibil și incapabil să faceți analiza chimică sau umană a portretului etc. etc.,\" citat și asta a fost ziua 8 spartă-n paișpe.

Vă citesc.

S.B.

Finalul este de nota zece în sensul că Arci ăsta e dat naibii. Râd.
\"Mantaua lui Gogol e eminamente existențială mi-a mai strigat Arcibald, iar eu i-am dat dreptate fără să-mi mai bat capul, pentru să avea... dreptate: ce să faci cu ea?\" acolo să/că - vedeți... că e păcat de frază:) - dacă mă auzea taică-miu că îi fac observație la ce povestea când povestea, știți ce îmi spunea? Băi, tu ești atentă la ce naibii zic eu aici sau te interesează că nu am pus eu virgulă după nu știu ce cuvânt.
Eu l-am citit pe Gogol doar cu suflete moarte și nu pe Google (mulți îl confundă cu Gogol) A, mă întreb dacă Arci are gânduri serioase și
A, când se privește în oglindă căci, după umila mea părere, are ordinea lui în dezordine.

Vă citesc!
Cele bune,
Silvia

Titlul m-a dus cu gândul, ca să fiu sinceră, la Inception, la film. Urmărind filmul ( Di Caprio fiind un actor de suflet pentru mine, interpretare perfectă, joc de scenă excelent), nu am putut să trec pe lângă textul tău cu mâinile în buzunar. Eu văd acel \"prea plin\" ca fiind rostul strofei doi. De la ce reprezintă nufărul și mai încolo de \"prea plinul lui\", e \"prea multul\" lui, al nufărului și atunci frumusețea lucrurilor își cerne griul prin acel \"prea devreme\". cu alte cuvinte \"prea devreme\" pentru acel \"prea plin\". Citind versurile m-am simțit ca un făt care s-a scufundat în visul mamei fără să știe. Iar \"firul\" este cordonul prin care îmi hrănesc devenirea.

Am zis să dau bună ziua cât e vremea bună, cât ne mai ține vremea bună, ca să zic așa. Citind în introducere și urmând drumul lui Arcibald, am dat, ceva mai încolo de DOC, care DOC are atâtea sensuri, înțelesuri, încât, personal, mi-a venit în cap sticla de vin ( sunt o femeie care mai gustă câte un pahar de vin bun pe la o friptură, ca să nu zic fix două) adică DOC (de origine controlată). De aici, Domnule Firică, eu stau bine cu imaginația și cu tensiunea chiar dacă uneori ni se ridică chiar dacă bem suc de portocale că ne disperă viața și pre - șed-ul acesta, cred că vă iese de minune această expunere a lui Arcibald dublat foarte bine de însuși Raskolnicov.

Vă citesc.

Domnule Firică, și eu vă citesc. Îmi place cum tăiați fraza, sec dar cu precizie. Sunt adepta acetui stil, dacă îl pot numi așa și trebuie să-l numesc că să vedeți, făcâmd ciorbă de găină, într-o zi, mă întreabă soțul meu. Dar la Bacon ai ajuns? Glumești? L-am făcut praf de pușcă, inclusiv pe agonia. Îmi place Arcibald pentru că are o lume a lui. Este un personaj liber pentru că \"Arcibald ori e, ori nu e!\"Personal, Arcibald este dezinteresat. Are un dezinteres notoriu. Notoriu și ciclic.\"
Mă tem, însă, că pe undeva, și dumneavoastră, domnule drag, umblați pe la sentimente necurate, adică cum? Pe ce mizați când afirmați: \"Sunt consecințe... pur și simplu! \"

Silvia

frumos... frumos scris... in special paragrafele 2 si 3!
Cred ca este unul dintre putinele texte care merita stea.:)

erată: le folosim dar nu sunt ca atunci când etc. etc. Nu știu ce naiba am făcut atâtea greșeli:)))) Și vezi tu, scoți virgula dintre subiect și predicat singurel că nu mai revin. Sunt o repezită azi. Merci. Over.

Florian îmi place ce spui tu aici. Citez: \"azi ascult Eagles l-am cumpărat din America (Dumnezeu merge prea repede îl strig nu-mi răspunde)are căștile ude
Iubito,
S-a întâmplat luna trecută când la televizor una mută dădea din mâini arătâmd vinovați niște oameni care stăteau la rând să cumpere un pic de pămâmt aflaseră că vine-n oraș Dumnezeu și că ar fi bine să primească fiecare un alt nume
e cald - arătând:)vezi aci
Dumneavoastră și noi muritorii locuim într-o curbă una a acestei uitări peste care vin dimineața să cârâie două ciori la radio\"
Și finalul e bun. Râd. E bărbătesc în sensul că femeile, poetesele - noi, le folosesc nu sunt ca atunci când le folosiți voi, bărbații:)

Felicitări! la titlu parcă mergea ceva românesc.

Anni, ceea ce găsesc destul de interesant la tine, sunt imaginile plastice precum: \"vârful de creangă/e nodul rămas din glezna de ieri\". O puternică vizuală. E greu să faci dintr-un vârf de creangă nod și mai cu seamă să-l aduci în stadiul de gleznă. Unii ar zice că așa ceva nu se poate și că ne îndreptăm spre absurdități care absurdități se știe... ele sunt socotite exerciții infantile ale spiritului. Și dacă ar fi trăit Platon și acum știi ce ar fi spus nu? El nu prea îi mângâia pe plăzmuitorii prizonieri ai închipuirii.:)

Te citesc.
SilVia

Un text care te patrunde pentru ca il intelegi. Este un scenariu bine facut in care eu simt ca cititor ca ea chiar a fost o prosta pentru ca el a iubit-o pentru ca el se gandeste la ea inca , chiar daca ea a fost o proasta.Si, da, atunci, clar, ii dau dreptate lui. A fost o proasta.Ei,bine, eu acum,nu am facut altceva decat sa povestesc ce ai scris tu aci, in poezie, dar, cred ca este important mesajul. Ca tehnica poemul e asezat bine.Chiar daca uneori sunt explicitate anumite versuri, greseala de a exemplifica, uneori,ceva, este necesara spre binele intregului. E ca acea incredibil de proasta bine redata de tine:)
Mi-a placut sa stii.:)
SilVia

Alexandru, eu te citesc și devin brusc, spontan, năucă. La mine a fi năuc, este o stare de bine-perfect, ca să știi, doar la textele mele mă transform. Eu zic despre poezia mea că este cea mai bună poezie care există. Dar iată că și tu ai poezia ta. De fapt, cred că știi, astea nu sunt poezii. Sunt texte existențiale din care ne hrănim interiorul, bucuria și viața lungă, în interior se află. O scoatem la plimbare prin parc, când simțim nevoia de a vedea lumea, ne scoatem sufletul pe hârtie, la plimbare. Practic alergăm vii, dezbrăcați, doar cu sufletul și asta ne face feiriciți.
Finalul foarte reușit. Și acum număr la plastic. Sunt la plastic. Mă poți cumpăra doar în ambalaj 4.
Îmi plac versurile: \"păpușa mea,
vino să-ți cioplesc gândul.
cu inima.\"- finuț, ironic, cinic, atrăgător.

te citesc.
SilVia

cu noaptea* - erată
vezi Eminescu, firește...