plastic

Alexandru, eu te citesc și devin brusc, spontan, năucă. La mine a fi năuc, este o stare de bine-perfect, ca să știi, doar la textele mele mă transform. Eu zic despre poezia mea că este cea mai bună poezie care există. Dar iată că și tu ai poezia ta. De fapt, cred că știi, astea nu sunt poezii. Sunt texte existențiale din care ne hrănim interiorul, bucuria și viața lungă, în interior se află. O scoatem la plimbare prin parc, când simțim nevoia de a vedea lumea, ne scoatem sufletul pe hârtie, la plimbare. Practic alergăm vii, dezbrăcați, doar cu sufletul și asta ne face feiriciți.
Finalul foarte reușit. Și acum număr la plastic. Sunt la plastic. Mă poți cumpăra doar în ambalaj 4.
Îmi plac versurile: \"păpușa mea,
vino să-ți cioplesc gândul.
cu inima.\"- finuț, ironic, cinic, atrăgător.

te citesc.
SilVia

mulțumesc...
adevărul e că nu pre îmi lucrez/prelucrez textele. dar ăsta m-a năucit și pe mine :). în sensul că am încercat să lucrez pe text, să caut alte și alte lianturi, să-l concentrez la maximum :). dar nu mai fac asta. nu acum :). E important comm-ul tău, aveam nevoie de o părere măcar aici. Așa, ca să știu... E fain ce spui. Firește, ne mai citim :)

alex