Visele doamnei Pachet 10

Mainka, eu as pastra doar atat:

ei ce stau unul unul unul
lângă unul unul unul
peste străzile ele ce stau să ne-ngroape
împreună mereu
în orice noembre cu piele peste pielea
de sus
de la umăr

binenteles e doar o parere.

victor, cred ca ai dreptate, e prea multa explicatie, voi mai taia dar acum e prea dimineata si abea am pus-o pe site cind se chinuiau ciini si luna si ploaia
ma duc sa-mi clatesc mintea prin jurul salcimilor si ma intorc , sper , cu bratele pline de curaj literar

Anni, ceea ce găsesc destul de interesant la tine, sunt imaginile plastice precum: \"vârful de creangă/e nodul rămas din glezna de ieri\". O puternică vizuală. E greu să faci dintr-un vârf de creangă nod și mai cu seamă să-l aduci în stadiul de gleznă. Unii ar zice că așa ceva nu se poate și că ne îndreptăm spre absurdități care absurdități se știe... ele sunt socotite exerciții infantile ale spiritului. Și dacă ar fi trăit Platon și acum știi ce ar fi spus nu? El nu prea îi mângâia pe plăzmuitorii prizonieri ai închipuirii.:)

Te citesc.
SilVia

daca traia Platon nu-mi permiteam.....
ba se poate , ce zic eu acolo, in pictura toata ziua vei vedea cum cresc din glezne arborii, cum cineva intoarce capul si e orb pentru ca ii ies pasari ca focul zmeilor prin toate partile

merci de semn - si bag la cap cu absurdul, imi voi retine apetitul de tricotat din piele de suflet imagini pentru cititorul de sms si cyberspace......vina mea: timpul care mi-a rapit teama de absurd

să ne înțelegem. Suntem pe aceeași undă. Exact la tablouri mă refer și eu dar uite că uitai să spun eu, bine că îmi amintiși tu:) Eu, oricum, îmi trag seva din familie. Tata e artist:) dar nu asta are importanță. Ți-am zis de Platon în ideea în care îți cunoșteam răspunsul. Eu, una, în ceea ce mă privește, am o deosebită plăcere să comunic cu cei care nu mai trăiesc, că pe aceștia îi pot ataca. Adică eu le spun, ei nu-mi răspund niciodată. Tot dintre cei vii o fac:)))

Cu drag,
SilVia

\"Uita-te bine,nodul de cranga..\" Timpul se comprima, poate fi citit \"intre riduri\",diviziunile efemere se fac \"culori aduse de vant\".Perechi in numar impar, sacamii \"stau unul unul unul..\" armata suferind de permanenta. Afinitate, admiratie pentru tenacitatea exponentilor vegetali. Un exemplu pentru nimeni, poate pentru o iubire cumana.

servus
ce este o iubire cumana?
m-ar interesa, suna probabil atit de ciudat ca ar putea fi adevarat.....

Cumana de la \"cuman\",migratorii care au contribuit \"ilegal\" la formarea poporului roman.Scuze,nu am diacritice la tastatura.(iubire din fuga calului)

sigur ca suntem pe aceeasi unda!
si stiu ca m-ai inteles si stii - sunt sigura ca m-ai inteles - cu pictori si semne......
si da
salcamii i-am vazut azi, sunt gleznele celor!

si jalea e a cailor.....care nu mai sunt, a cailor aceeaia de oameni....

dar suna linga noi unul unul unul

Îmi place mult cume este construită această poezie. Ideea a fost folosită de atâtea ori, dar felul în care este interpretată aici e de aprecit. M-a trimis cu gândul la poezia \"Necuvintele\" a lui Nichita. E un alt exemplu de text în care această imagine e folosită extraordinar.
Mi-a plăcut mult de tot și promit să rețin acest vers:
\"salcâmii îmi plouă iubirea sub talpă\" (superb)

serios?
cine a mai folosit constructia asta , m-ar interesa!
Nichita oricum a fost tatal unei generatii, inclusiv a mea....si evident poate se resimte, ma onorezi prea....

multumesc ptr \"cumana\" si celelalte imagini provenite din text....
chiar ieri am vazut la Galeria Orizont citeva tablouri care chiar aduceau din tush adierea vintului si a salcimilor si sufeltelor ce traiesc in lemn