Poezie
Visele doamnei Pachet 9
despre non-trezire
1 min lectură·
Mediu
oboseala de scris despre sânge
lentoare
în valuri de absint ale minții
se merge pe sârmă de teama trezirii
la pas cu rândunelele
se strâng rândurile
povară dinspre plămân până sus
în vârf
sub felinare
sub omoplați
se lasă ceața din măduva albului
iese apa din fântâni peste buza pietrelor
cad castanele peste lume
se înfing în gardul de fier forjat
copiii le strâng de sub tălpile mici
le curăță de pantaloni
le ascund în buzunare
le culcă sub pernă
pătura cu gust de cireșe căpșuni
sigilează gustul de ceață
un gol
un gust
un gol
strada un câmp minat
lehamite pentru sânge și moarte
ce rânjește de la ferestre ceasuri cadrane vitrine celulare
ziare you tube ochii copilului pe peron
gunoierul ce cade peste trotuar taxiul ce merge la morgă
nu clipește nici un ochi spre cocoșul bisericii
nu bate nici o oră de plecare spre mașinăriile
portului
053
0

poezia asta parcă e o coastă de drac. strălucitoare.
cocoșul bisericii e strâns legat cu non-trezirea din subtitlu.
primele cinci versuri sunt cele care contează mai puțin.
în rest, toată admirația mea pentru.