Manualul fluxului intern

Garderoba
în fiecare dimineață
îmi verific buzunarele:
din stângul —
stația de tramvai respiră greu și curge prin gaura făcută cu degetul
din dreptul —
ticăie un ceas îmbolnăvit de imaginea găurii prin care nu se poate scurge
la curea port o șaibă
ea blochează rotița care învârte înapoi orele pierdute.

când orașul își potrivește gulerul
din burlane alunecă numele persoanelor pe care nu le-am sunat
le culeg cu spatula
și le pun la uscat pe calorifer
între două promisiuni înțepenite.


Semaforul
mi s-au lipit pe piele cioburi de cuarț.
oamenii se opresc
își văd viitorul prin sticla mea —
nu mult
un cadru de două secunde:
O1. scapă o pungă cu ouă
O2. își încercă realitatea cu degetul
O3. învață să tacă fără să-l scuture fiorii
iar O4. verifică timpul cu pulsul
eu rămân în urmă și strâng cioburile din trecut
cu banda adezivă a posibilelor amintiri.


Inventar
există un depozit de zgomote lângă inima mea:
șurubelnițe debusolate
tramvai cu amnezie
trei clipsidre care încearcă să învețe mersul înapoi.

când adorm
depozitul face inventarul pe întuneric —
bifează lipsuri
returnează câte o frică și o pune pe raft
apoi îmi lipește pe frunte un bon fiscal:
am cheltuit douăzeci și trei de ore pe un gând nefolositor.

Notițe
I.
dacă plouă în interiorul tău
nu deschide umbrela —
apa va crede că a câștigat
las-o să cadă pe podea
dar acolo o așteaptă găleata fără fund —
direcția canalizării.
II.
când ți se slăbește o stea
nu strânge din dinți
ia cheia potrivită:
se numește răbdare de parcare
nu are mâner
dar ține bine până la culoarea roșie a primului semafor.
III.
dacă dragostea bate
nu te preface că nu ești acasă;
oricum a intrat deja pe sub ușă
în formă de praf și îți știe pașii.
IV
nu enverva toți sfinții
și nu blestema toate prizele:
curentul e
cel mai des
în cuvinte.


Curentul
uneori văd pe stradă —
o femeie care nu știe că e făcută din noduri
își desface părul și se luminează două intersecții
își prinde părul și se întunecă două lifturi.

dacă îmi vorbește
tramvaiul din mine își schimbă traseul
pleacă în direcția opusă și adună pereți la întâmplare.

seara
când nu mai există niciun capăt de linie
mă trezesc în holul unei tăceri care m-a încălțat.


Camuflaj
am încercat să repar trecutul cu scotch
a rămas o dungă lucioasă prin biografie
pe care alunecă toți cei pe care îi mint că sunt bine.

pe dungă asta curg toate minciunile mele
ca șuruburi slăbite dintr-o cutie răsturnată
le strâng cu forcepsul memoriei
dar scapă mereu prin crăpături

Instalator
în spatele blocurilor lucrează un instalator:
strânge colierele de pe țeava care duce gândurile la etaj.

din când în când
pune urechea pe perete
și întreabă dacă mai curge speranța
îi spun că da
dar cu debit intermitent
atunci îmi schimbă garnitura de la poate
la mai încercă
și speranța se autodestilează.

Dream Catcher
pe la patru dimineața
când tot orașul se întoarce pe partea cealaltă
o firmă de salubritate adună visele aruncate.

îmi recunosc visul
după felul în care plânge lipsit de atenție
ca o cutie muzicală în care s-au rătăcit șuruburile.

îl iau înapoi
îl spăl
îl țin deasupra aragazului
îl scutur până scoate o lumină albastră de înaltă calitate
apoi îl prind la loc cu două agrafe.


Opus
pe balcon am o plantă care crește doar când o laud pe îndelete

pe noptieră
un ceas care înaintează când uit—
a trecut deja la secolul următor

în buzunar
o scrisoare care se adresează oricui îndrăznește să bage mâna acolo:

nu te teme că ai stricat ceva cu existența ta
sunt lucruri făcute să se desfacă
ca să învățăm în ce ordine se strâng:
de la explozie la expansiune și înapoi la comprimare.

semnez cu un cui de siguranță
o închid la loc în mine
și merg mai departe
ca un tehnician de teren
chemat să repare o constelație
într-un apartament cu pereți subțiri.

Deconectare
opresc fluxul acum
bateria interioară clipește roșu
iar instalatorul intern a lăsat o notă pe masă —
reparație completă:
zero erori
dar verifică zilnic.

închid manualul
sting lumina din depozit
și las scheletele să se odihnească pe rafturi.

mâine același circuit:
pornire
eroare
reset.