Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Clivaj

1 min lectură·
Mediu
credeam că durerea-i monedă
și o poți cheltui într-un bar ieftin,
pe o băutură tare și un om nepotrivit.
că pleoapele sunt obloane
trântite după prea mult alcool,
închizând în nepăsare orașe întregi.
am învățat să păstrez tăcerea
ca pe o bucată de zahăr învelită în staniol –
o folosesc când vreau să îndulcesc
un espresso și un regret.
diminețile curăț geamurile
de praf și de semne de degete
lăsate în urma unei nopți de amor.
e un ritual.
las totul să strălucească rece,
ca o lamă de ras.
ating din întâmplare artera
pe unde inima își șlefuiește respirația
după galopul sălbatic al sentimentelor.
când plouă, picăturile pe sticlă
seamănă cu vieți alternative
pe care le-am refuzat,
fiindcă nu erai tu acolo.
seara mă întind,
aud cum pereții respiră dragostea noastră:
miros a sânii tăi
și-a amintiri necoapte,
dar se lasă rupte și savurate,
ca piersicile.
totul e la locul lui.
până și singurătatea
am sculptat-o din timp,
ca să am ceva solid de sprijinit
când picioarele ignoră drumul spre casă.
iar dacă mă întrebi ce simt,
o să-ți spun că sunt arhivar
al propriului dezastru.
cataloghez fiecare fisură
ca să înțeleg prin care ai evadat.
04425
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
196
Citire
1 min
Versuri
39
Actualizat

Cum sa citezi

Sergiu Burlescu. “Clivaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sergiu-burlescu/poezie/14193720/clivaj

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
Am recitat (nu citit ) poemul dv de doua ori, m-a invatat un poet destept de pe agonia ca atunci cand finalizez un poem sa mi-l recit de doua ori pentru a-i simti fluiditatea,si, da, greselile.
Ce imi place la poemul dv? Imaginile cotidiene care devin metafore: „o bucată de zahăr învelită în staniol”, „diminețile curăț geamurile de praf și de semne de degete”, „singurătatea sculptată din timp” sunt imagini simple,plăcute, recognoscibile, dar ridicate la nivel poetic. Tensiunea între fragil și tăios: lama de ras, artera, espresso-ul cu regretul , da, creează o estetică a vulnerabilității. Si, da, finalul: „arhivar al propriului dezastru” e o închidere puternică, dă poemului un sens circular (începutul era despre durere ca monedă, finalul e despre durere ca arhivă). Ce am simtit la recitare că momentan tonul e inegal: uneori e foarte liric („vieți alternative pe care le-am refuzat”), alteori cade în confesiune directă, si poate versurile „totul e la locul lui. / până și singurătatea…” chiar au o frumusețe, din punctul meu de vedere dacă ar fi reformulate cât mai personal, ar crește impactul. Adevarul este că aveti un poem cu multă forță, domnule Sergiu Burlescu, da, aveti o voce clară și un registru confesiv care prinde.
Aaaaaa, si m-a blocat la recitare ( chiar daca poemul curge foarte puternic)....cum sa spun sa nu supar? ...în fine, e doar o parere personală, dar mă întreb cum ar respira poemul dv fără atâtea puncte. Le simt uneori ca pe niște opriri forțate, iar dacă le lasati mai rare, cred că poemul dumneavoastra ar câștiga în fluiditate și recitare. Placut! Revin.
0
@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
primele trei strofe sunt antologice...

După aceea te pierzi puțin
dar e un text de reale FELICITĂRI...!
0
@sergiu-burlescuSBSergiu Burlescu
și pentru atenția acordată recitării. Mi se pare important ce spuneți despre fluiditate și despre felul în care punctuația poate forța sau, dimpotrivă, poate susține curgerea. O să încerc, la o viitoare rescriere, să las versul să respire mai liber, fără atâtea opriri – cred și eu că uneori tăcerea dintre imagini se poate obține și fără semne de punctuație, doar prin spațiu și ritm.
0
@sergiu-burlescuSBSergiu Burlescu
mulțumesc pentru aprecieri și pentru sinceritatea observației.

Felicitările le primesc cu recunoștință. Încerc să scriu poezii care să nu trăiască doar prin fragmente, ci să respire dintr-o singură suflare.

Mulțumesc încă o dată pentru ochiul critic și generos!
0