SERBAN IOAN DANIEL

În brzade a-nceput să-mi plouă Cu lacrimi vechi,cu amintiri, Gândindu-mă numai la două Sensibile,frumoase firi: Una mai crudă,primăvara,-și Cosea pâraiele în râuri Turnând câmpiilor în

Am vrut să-ți scriu o stanță-aseară Târziu,când afară Murea suspinând o lăcrămioară. Am vrut din ghitară să-ți cânt Târziu... Dar plecaseși Dormeai de mult în pămâmt. Am vrut o lumânare să

Am ptimit scisorile tale...ți-am scris și eu ;una pe data de 30,dar am trimis-o pe data de 31 și trebuia să ajungă la începutul lunii. Azi am fost la școală(am ore de 7,30 până la 13,30)și mi-am

Miercuri 18.04.2002 Daniel,de-abea am ajuns acasă.Mă simt bine și te gândesc încă.Iubirea mea pentru tine încă pasională,uneori plină de durere și putere se

Trăiesc pentru tine,sunt o copie fidelă a iubirii care-ți place ție.Poate că doar asta merit să fiu.Să fiu trupul pe care-ți place să-l vezi și să-l atingi...să fiu prezentul activat pentru tine.

Aud cum inima Pământului bate! O-ascult de pe stânci,din pustietate, Zvâcnește din adâncuri născând valuri Ce spală de-o vecie ale marii maluri. Din zare le-nsoțește vântul primăverii Ce

În momentul de față aș vrea să fii aici...să te pot strânge în brațe și să te sărut cât de mult pot eu,dar tu ești acasă(presupun!)și mă întreb ce faci(?!)...nu-ți dă și ție prin gând să vii

Sânii verii dimineața-au lăsat Toate-aromele ce merii le-au purtat Să se joace întinzând în urma lor Un sărut de fericire și-amor... S-au legat sorii în ceruri și-au tăcut Când valsul

Luptă pentru viață iubito- E soarta uneori amăgitoare- Fii puternică,statornică;fii stâncă Pe a vieții mare-n depărtare... Lasă valuri să îți atingă trupul Căci mângâierea lor e vocea

Un fum de țigară...eu vagabondul necunoscut Număr particule de timp Lang-o statuie cu chip eroic Înțepenit cu mintea la o falsa muză. Pe mine nimeni nu ma vrea...sunt consemnat Să trăiesc așa

Ceva mă îndeamnă să-ți scriu,dar în momentul când mă apropii de pix și caiet totul dispare...nu mai am nici cea mai vagă idee. Pot și-ți spun că te-aș pupa până aș lua tot bronzul de pe tine,dar

Am crezut că-n zorii zilei Or să cadă mii de stele Cantr-un vis plin de speranță Peste irișii-nfloriți, Am crezut că apa mării Din adâncuri te-o aduce Pe pământul fără cruce Să fim vecinic

iteligent a știut să se strecoare prin timp până la tine până acolo unde eu nu pot să ajung el îți sărută fruntea el se joacă pe coapsele tale el te mângâie el gustă mierea buzelor

Viscol,ger,zăpadă mare, Orașul tot e troienit... Din cer potopul s-a pornit Și urlă fără încetare; Noaptea e lungă și ascult Patimi în ziduri de demult, Glasuri bătrâne ce-n urgie Þipă din

Dragul meu Pui, Îmi pare foarte rău că am plecat,dar n-am fost eu de vină. Fratele meu a venit ieri pe la ora 2,30 și pe la ora 3 am plecat.L-am rugat să mă lase să urc până la

Când somnul ne fură iubirii Delirul ne pare aproape- O noapte adâncă domnește Pe lire,pe stâci și pe ape. Turnate-n arginturi sfioase Cometele nopții-ți zâmbesc Șoptindu-ți alături de

Mă cheamă noaptea în singurătate Să pierd tot timpul vieții de acum, Să fiu ca un animal în pustietate Ce calcă pe al morții drum... Așa trece timpul stricând tăcerea mea Luptând cu amintirile

Ca o toamnă s-a-ntins părul tău Cuprinzând rubiniul tomnatic Din adâncul pădurii când eu Gustam din amurgul sălbatic. O stea,mai târziu,s-a aprins Sub ochiul de lună gelos Când noaptea din

Să cad în goluri unde apă nu-i Unde văpăile din soare nu pătrund; Să cad mrereu în goluri fără fund De gheara morții viu să mă ascund... Să-mi iau păcatul vreau în infinit De sorți și gânduri

Las amurgul să-și topească singur Culorile și focu-n ochii mei, S-adoarmă-n gândurile mele Întinse pe sub crusta mării, Topindu-se-n aâncuri pentru zei. În mine-i zbucium cum este și-n

Se-aude un secol cum trece Însemnând în tumultul lui Armonia cuvintelor care Se rup din iubire hai-hui. Te iubesc,te iubesc-două guri Însemnate să-și strige iubirea Sub copacii din care se

Ca un laș am postit fericire- Nevrând frumosul să-l mai văd nicicând- De-atunci îmi pare orice clipă Un freamăt parcă de pământ... Cutreier prin lumi fericite- Nevrând alt frumos să