SEARA DE VARA

Ca o toamnă s-a-ntins părul tău Cuprinzând rubiniul tomnatic Din adâncul pădurii când eu Gustam din amurgul sălbatic. O stea,mai târziu,s-a aprins Sub ochiul de lună gelos Când noaptea din cer s-a desprins Strângându-ne-n umbre duios... Pe chipul tău chipul din cer Un râu de lumină aruncă- Eternul tăcerii albastre Din cer în amor se preschimbă; Iar vântul de vară ducea Ochiul iubirii departe... Când noi ne topeam dragostea Pe frunzele galbene,moarte. E toamna aproape iubito, Și ziua-i aproape și ea, Când tu mă săruți fericito Pe cer nu mai e nici-o stea.