Nimic pe chipul tău nu lasă
Privirii să-mi arate vise,
Înconjurată ești de raze
Din trupul dorului desprinse.
Cu-n zâmbet naști o epopee
Iar în privire-ascunzi milenii,
Acum,deși ai
Tu ești răsăritul meu
Cu putere divină în ochi îmi lucești
Însoțită de aștrii născuți în capete de vise
Pătrunzi din amintiri în cărți încă nescrise.
Tu zdrobești durerea trecutului
Pe valuri de mare dansează uitarea
Lăsând printre valuri un strigăt stâlcit
De umbrele nopții ce-ascund deșteptarea
În sufletul vieții din rasărit.
În valsul macabru se-ascund printre
Un cuvânt desprins de pe buzele timpului;
Din ieri și nimic m-ai renăscut
M-ai creat
M-ai lăsat să respir alături de păsările văzduhului...
Dincolo nu mai știu ce a fost-
Am uitat toată
Versul din vise se naște etern
Pătrunde în lume și-i viu în poem;
Descrie cu foc în cuvinte frumoase
Iubirea ascunsă a lumii din case.
Emisarul iubirii-i poetul
Iar sufletul lui e
iteligent
a știut să se strecoare prin timp
până la tine
până acolo unde eu nu pot să ajung
el îți sărută fruntea
el se joacă pe coapsele tale
el te mângâie
el gustă mierea buzelor
Miercuri 18.04.2002
Daniel,de-abea am ajuns acasă.Mă simt bine și te gândesc încă.Iubirea mea pentru tine încă pasională,uneori plină de durere și putere se
Am vrut să-ți scriu o stanță-aseară
Târziu,când afară
Murea suspinând o lăcrămioară.
Am vrut din ghitară să-ți cânt
Târziu...
Dar plecaseși
Dormeai de mult în pămâmt.
Am vrut o lumânare să
De-mi dai ochii tăi căprui,
Ființă dragă orișicui,
Să-i sărut eu cel dintâi
Aș știi de sunt precum spui!
Mie-mi par fermecători,
Mândri razei zorilor;
De mi-i da i-aș săruta
Iubindu-ți și
Nu mai pot să-mi exprim suferința prin cuvinte.Nimic nu poate înlocui plecarea ta de lângă mine.Trebuia să mă întrebi înainte să te hotărăști în această privință.Nu mai am puterea să visez sau să
Trăiesc pentru tine,sunt o copie fidelă a iubirii care-ți place ție.Poate că doar asta merit să fiu.Să fiu trupul pe care-ți place să-l vezi și să-l atingi...să fiu prezentul activat pentru tine.
Am ptimit scisorile tale...ți-am scris și eu ;una pe data de 30,dar am trimis-o pe data de 31 și trebuia să ajungă la începutul lunii.
Azi am fost la școală(am ore de 7,30 până la 13,30)și mi-am
Am crezut că-n zorii zilei
Or să cadă mii de stele
Cantr-un vis plin de speranță
Peste irișii-nfloriți,
Am crezut că apa mării
Din adâncuri te-o aduce
Pe pământul fără cruce
Să fim vecinic
În colaps de lumină,noaptea încearcă să-mi deslușească trupul din brațele mele.Acum pare că s-a liniștit.A trecut peste o altă zi istovitoare.Călătorește poate introspectând locuri ivite numai în
Mă cheamă noaptea în singurătate
Să pierd tot timpul vieții de acum,
Să fiu ca un animal în pustietate
Ce calcă pe al morții drum...
Așa trece timpul stricând tăcerea mea
Luptând cu amintirile
Sânii verii dimineața-au lăsat
Toate-aromele ce merii le-au purtat
Să se joace întinzând în urma lor
Un sărut de fericire și-amor...
S-au legat sorii în ceruri și-au tăcut
Când valsul
Dragul meu Pui,
Îmi pare foarte rău că am plecat,dar n-am fost eu de vină.
Fratele meu a venit ieri pe la ora 2,30 și pe la ora 3 am plecat.L-am rugat să mă lase să urc până la
Ceva mă îndeamnă să-ți scriu,dar în momentul când mă apropii de pix și caiet totul dispare...nu mai am nici cea mai vagă idee.
Pot și-ți spun că te-aș pupa până aș lua tot bronzul de pe tine,dar
În momentul de față aș vrea să fii aici...să te pot strânge în brațe și să te sărut cât de mult pot eu,dar tu ești acasă(presupun!)și mă întreb ce faci(?!)...nu-ți dă și ție prin gând să vii
Azazela este ,ca orice femeie,mai întâi de toate:sensibilă.
Iubește arta,mănâncă mult,iubește lumea întunecată-aș crede chiar ocultă la un momentdat-crede în creaturi cu șase picioare...la prima
România este în efervescență:Dulcica și Elodia...
M-am văzut nevoit să intru și eu în această efervescență alături de unul dintre aceste personaje,în speță Dulcica.
Sunt român și încerc să o
Las amurgul să-și topească singur
Culorile și focu-n ochii mei,
S-adoarmă-n gândurile mele
Întinse pe sub crusta mării,
Topindu-se-n aâncuri pentru zei.
În mine-i zbucium cum este și-n
Dimineața
Chipul cunoscut mă cuprinde în brațele lui
Mă atrage spre formele sale
Trăiesc și-n acest corp
Acest trup cu piele catifelata
Mereu parfumat și viguros
Pentru el îndrăznesc să
Se-aude un secol cum trece
Însemnând în tumultul lui
Armonia cuvintelor care
Se rup din iubire hai-hui.
Te iubesc,te iubesc-două guri
Însemnate să-și strige iubirea
Sub copacii din care se