Poezii

Nimic pe chipul tău nu lasă Privirii să-mi arate vise, Înconjurată ești de raze Din trupul dorului desprinse. Cu-n zâmbet naști o epopee Iar în privire-ascunzi milenii, Acum,deși ai

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

1

Tu ești răsăritul meu Cu putere divină în ochi îmi lucești Însoțită de aștrii născuți în capete de vise Pătrunzi din amintiri în cărți încă nescrise. Tu zdrobești durerea trecutului

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Pe valuri de mare dansează uitarea Lăsând printre valuri un strigăt stâlcit De umbrele nopții ce-ascund deșteptarea În sufletul vieții din rasărit. În valsul macabru se-ascund printre

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Un cuvânt desprins de pe buzele timpului; Din ieri și nimic m-ai renăscut M-ai creat M-ai lăsat să respir alături de păsările văzduhului... Dincolo nu mai știu ce a fost- Am uitat toată

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

1

Versul din vise se naște etern Pătrunde în lume și-i viu în poem; Descrie cu foc în cuvinte frumoase Iubirea ascunsă a lumii din case. Emisarul iubirii-i poetul Iar sufletul lui e

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

1

iteligent a știut să se strecoare prin timp până la tine până acolo unde eu nu pot să ajung el îți sărută fruntea el se joacă pe coapsele tale el te mângâie el gustă mierea buzelor

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

3

Am vrut să-ți scriu o stanță-aseară Târziu,când afară Murea suspinând o lăcrămioară. Am vrut din ghitară să-ți cânt Târziu... Dar plecaseși Dormeai de mult în pămâmt. Am vrut o lumânare să

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

De-mi dai ochii tăi căprui, Ființă dragă orișicui, Să-i sărut eu cel dintâi Aș știi de sunt precum spui! Mie-mi par fermecători, Mândri razei zorilor; De mi-i da i-aș săruta Iubindu-ți și

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Am crezut că-n zorii zilei Or să cadă mii de stele Cantr-un vis plin de speranță Peste irișii-nfloriți, Am crezut că apa mării Din adâncuri te-o aduce Pe pământul fără cruce Să fim vecinic

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Mă cheamă noaptea în singurătate Să pierd tot timpul vieții de acum, Să fiu ca un animal în pustietate Ce calcă pe al morții drum... Așa trece timpul stricând tăcerea mea Luptând cu amintirile

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Sânii verii dimineața-au lăsat Toate-aromele ce merii le-au purtat Să se joace întinzând în urma lor Un sărut de fericire și-amor... S-au legat sorii în ceruri și-au tăcut Când valsul

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

1

Las amurgul să-și topească singur Culorile și focu-n ochii mei, S-adoarmă-n gândurile mele Întinse pe sub crusta mării, Topindu-se-n aâncuri pentru zei. În mine-i zbucium cum este și-n

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Dimineața Chipul cunoscut mă cuprinde în brațele lui Mă atrage spre formele sale Trăiesc și-n acest corp Acest trup cu piele catifelata Mereu parfumat și viguros Pentru el îndrăznesc să

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Se-aude un secol cum trece Însemnând în tumultul lui Armonia cuvintelor care Se rup din iubire hai-hui. Te iubesc,te iubesc-două guri Însemnate să-și strige iubirea Sub copacii din care se

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Jos,sub bobi de lăcrămioare s-a ascuns un greierel, Obosit de truda zilei, și-adormi uitând de el. Î-l privesc din depărtare mici steluțe de pe cer Învoite să-l păzească până-n zori pe micul

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Miez de noapte și de zi Dacă voi vă ve-ți unii S-arătați soare și lună Dourul meu zânei cea bună! Să mă știe că trăiesc, Că din toate o iubesc, Că-i mai mândră ca o stea Și-nțeleptă numai

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Dintr-un vis o turturică s-a trezit și cântă iar Pentru ochiul depărtării ce s-aprinde ca de jar. Sorii nestemați ai nopții se sting palizi și dispar Când in zi mi se preschimbă luna obosită

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

2

Aud cum inima Pământului bate! O-ascult de pe stânci,din pustietate, Zvâcnește din adâncuri născând valuri Ce spală de-o vecie ale marii maluri. Din zare le-nsoțește vântul primăverii Ce

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Viscol,ger,zăpadă mare, Orașul tot e troienit... Din cer potopul s-a pornit Și urlă fără încetare; Noaptea e lungă și ascult Patimi în ziduri de demult, Glasuri bătrâne ce-n urgie Þipă din

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Nu vă mai iubesc zambile, Nici pe voi mărgăritare, Ați rămas fără culoare- Nici nu vă mai recunosc! V-ați uscat murind în apă, Rupte din pământul vostru; Daruri mici,aromitoare, Ascultând

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Luptă pentru viață iubito- E soarta uneori amăgitoare- Fii puternică,statornică;fii stâncă Pe a vieții mare-n depărtare... Lasă valuri să îți atingă trupul Căci mângâierea lor e vocea

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Colecționari de cuvinte-au trăit în umbra vremurilor care-au murit! În urmă au lăsat străluciri pe imensul mapamond al timpului- pentru noi- s-au dus departe nesperând că-n vremurile noastre

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Ca un laș am postit fericire- Nevrând frumosul să-l mai văd nicicând- De-atunci îmi pare orice clipă Un freamăt parcă de pământ... Cutreier prin lumi fericite- Nevrând alt frumos să

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Să cad în goluri unde apă nu-i Unde văpăile din soare nu pătrund; Să cad mrereu în goluri fără fund De gheara morții viu să mă ascund... Să-mi iau păcatul vreau în infinit De sorți și gânduri

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Azi tac norii...Și aproape Lângă umbra unui pom Stolul mic de păsărele Cântă dintr-al zilei tom. Au venit din depărtări Călătoare peste vânturi, Peste vise și cuvânturi, Peste-ntinse tainici

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

În brzade a-nceput să-mi plouă Cu lacrimi vechi,cu amintiri, Gândindu-mă numai la două Sensibile,frumoase firi: Una mai crudă,primăvara,-și Cosea pâraiele în râuri Turnând câmpiilor în

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Se schimbă lumina-n culoare Când noaptea se stinge treptat; Soarele-adoarme pe tine- O rază din sâni ți-a gustat... Aripa sorții mârșave Lăsat-a în urmă un nud, O coapsă deliciu îi

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Creste de valuri se sparg pe limanuri Și spală în voie cu spumă pământul Ce pare-a fi plin de grelele cânturi Întinse în ode prin mii de cuvânturi. ,unt tainice firi uitate,în veacuri, Sunt

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Rămânem în fotografii Chipuri străine fără glas; Îngălbenim și ne uscăm... Atât din tot am mai rămas. Și diamantele rămân Înstrăinate-n cimitire; Atâta doar a mai rămas Din pura noastră

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Când somnul ne fură iubirii Delirul ne pare aproape- O noapte adâncă domnește Pe lire,pe stâci și pe ape. Turnate-n arginturi sfioase Cometele nopții-ți zâmbesc Șoptindu-ți alături de

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0

Din robia vieții nestemate Adun mereu lasând cărarea-ilungă Din depărtare întrebări de-o șchioapă Ca-n gândul meu în urmă să-i ajungă: \"Când v-oi sfârși ori mult mai este încă?!\" M-apleacă

SDSERBAN IOAN DANIEL

0

0