Poezieurban

Gemenii

1 min lectură·21 iulie 2008

Mediu

Jos,sub bobi de lăcrămioare s-a ascuns un greierel,

Obosit de truda zilei, și-adormi uitând de el.

Î-l privesc din depărtare mici steluțe de pe cer

Învoite să-l păzească până-n zori pe micul greier.

Nu e singur!buburuza l-a văzut și de-acum îi stă întâi

Ascunsă sub aripioare,lângă el,la căpătâi.

Ei,legați să fie neamuri,trec pe fila vieții-n vis

Însemnate taine-ascunse dincolo-din Paradis.

Un țânțar plecat în lume să-și găsească fericirea

Cântă-n zborul său de noapte c-a-ntâlnit cândva iubirea;

Din nimic,din depărtare se aud din când în când

Glasuri fără înțelesuri răsfirându-se în prund.

Numai luna plină,mare,parcă are-un înțeles

Peste toate când se-arată strălucind în Univers.

Către zori cerul se cerne lăsând rouă-n loc de stele

Tot atunci se află taina ce s-ascunde după ele.

S-au trezit îngemănate zodiile lumii toate

Ridicând în loc de stele ziua-n stihurile mele...

Am dormit cu toate cele și-acum geamăn sunt și eu

Și privesc spre răsărit să văd câte m-au iubit?!

002.428

SERBAN IOAN DANIEL. “Gemenii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/serban-ioan-daniel/poezie/1793552/gemenii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.