Mediu
Aud cum inima Pământului bate!
O-ascult de pe stânci,din pustietate,
Zvâcnește din adâncuri născând valuri
Ce spală de-o vecie ale marii maluri.
Din zare le-nsoțește vântul primăverii
Ce tulbură neostenit liniștea serii,
Strecurați de mâini nevăzute norii apar
Se scutură de apă și-apoi ca prin farmec dispar.
Asult dinou mișcarea de valuri cum sună
Cum sparge tăcerea veche a nopții cu-o strună
Și-ntinde vioara arcușul firav peste noapte
În murmurul sfânt grăiesc ale viselor șoapte.
N-am cunoscut-o niciodată mai aproape
Mai plină de spumă ca în astă noapte...
Cu mine-n adâncuri din cer coboară și ele
Și-nnoată spre abisuri albastrele stele!
Îmi pare-o veșnicie lumina născută din ele
Iar nesfârșitul adânc se umple parcă de stele,
În abisuri străluces,ca pe cer,diamante
Umplând de-a lor sclipire feerica noapte.
Am uitat de timpul luminii trăind clipa veciei
Și-aud și-acum din adâncuri inima gliei;
O-ascult de pe stânci privind către mare
Și-aștept ca zorii zilei să sa arate-n zare!
002.511
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- SERBAN IOAN DANIEL
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
SERBAN IOAN DANIEL. “Speranta noptilor de mai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/serban-ioan-daniel/poezie/1793305/speranta-noptilor-de-maiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.