Langa iubita mea

Un fum de țigară...eu vagabondul necunoscut Număr particule de timp Lang-o statuie cu chip eroic Înțepenit cu mintea la o falsa muză. Pe mine nimeni nu ma vrea...sunt consemnat Să trăiesc așa fără să pot simții durerea. Încă puțin și noaptea mă va cuprinde în brațele ei... Ea-i singura care știe să mă iubească- Se strecoară mereu în somnul meu Alungandu-mi singurătatea cu fantasmele ei. Mâinile obosite ascultă și ele destinul Neputincios.Arunc doar privirea către ele... Mă gândesc unde-am să dorm în această noapte... Încerc să mă gândesc la o dimineață plină de soare. Nu lupt ci doar mă las purtat pe aripa timpului Azi mai bătrân decât ieri... E târziu...s-a stins și ultima țigară Și vlagă în suflet nu mai am să scriu; Noapte bună steluțe de-argint!Noapte bună!