Plouă-ncet,plouă mocnit,
Noaptea-mi pare nesfârșită!
Lângă geam o garofiță
Dintr-o clipă a-nflorit
Dincolo sub poarta noptii
Încep să curga bicele de foc
Trăznind aproape-n orice loc
Dând
Dintr-un vis o turturică s-a trezit și cântă iar
Pentru ochiul depărtării ce s-aprinde ca de jar.
Sorii nestemați ai nopții se sting palizi și dispar
Când in zi mi se preschimbă luna obosită
Dimineața
Chipul cunoscut mă cuprinde în brațele lui
Mă atrage spre formele sale
Trăiesc și-n acest corp
Acest trup cu piele catifelata
Mereu parfumat și viguros
Pentru el îndrăznesc să
Din robia vieții nestemate
Adun mereu lasând cărarea-ilungă
Din depărtare întrebări de-o șchioapă
Ca-n gândul meu în urmă să-i ajungă:
\"Când v-oi sfârși ori mult mai este încă?!\"
M-apleacă
Creste de valuri se sparg pe limanuri
Și spală în voie cu spumă pământul
Ce pare-a fi plin de grelele cânturi
Întinse în ode prin mii de cuvânturi.
,unt tainice firi uitate,în veacuri,
Sunt
Nu vă mai iubesc zambile,
Nici pe voi mărgăritare,
Ați rămas fără culoare-
Nici nu vă mai recunosc!
V-ați uscat murind în apă,
Rupte din pământul vostru;
Daruri mici,aromitoare,
Ascultând
Pe valuri de mare dansează uitarea
Lăsând printre valuri un strigăt stâlcit
De umbrele nopții ce-ascund deșteptarea
În sufletul vieții din rasărit.
În valsul macabru se-ascund printre
Tu ești răsăritul meu
Cu putere divină în ochi îmi lucești
Însoțită de aștrii născuți în capete de vise
Pătrunzi din amintiri în cărți încă nescrise.
Tu zdrobești durerea trecutului
Azi tac norii...Și aproape
Lângă umbra unui pom
Stolul mic de păsărele
Cântă dintr-al zilei tom.
Au venit din depărtări
Călătoare peste vânturi,
Peste vise și cuvânturi,
Peste-ntinse tainici
Colecționari de cuvinte-au trăit
în umbra vremurilor care-au murit!
În urmă au lăsat străluciri
pe imensul mapamond al timpului-
pentru noi-
s-au dus departe nesperând
că-n vremurile noastre
Un cuvânt desprins de pe buzele timpului;
Din ieri și nimic m-ai renăscut
M-ai creat
M-ai lăsat să respir alături de păsările văzduhului...
Dincolo nu mai știu ce a fost-
Am uitat toată
Nimic pe chipul tău nu lasă
Privirii să-mi arate vise,
Înconjurată ești de raze
Din trupul dorului desprinse.
Cu-n zâmbet naști o epopee
Iar în privire-ascunzi milenii,
Acum,deși ai
România este în efervescență:Dulcica și Elodia...
M-am văzut nevoit să intru și eu în această efervescență alături de unul dintre aceste personaje,în speță Dulcica.
Sunt român și încerc să o
Jos,sub bobi de lăcrămioare s-a ascuns un greierel,
Obosit de truda zilei, și-adormi uitând de el.
Î-l privesc din depărtare mici steluțe de pe cer
Învoite să-l păzească până-n zori pe micul
Azazela este ,ca orice femeie,mai întâi de toate:sensibilă.
Iubește arta,mănâncă mult,iubește lumea întunecată-aș crede chiar ocultă la un momentdat-crede în creaturi cu șase picioare...la prima
Rămânem în fotografii
Chipuri străine fără glas;
Îngălbenim și ne uscăm...
Atât din tot am mai rămas.
Și diamantele rămân
Înstrăinate-n cimitire;
Atâta doar a mai rămas
Din pura noastră
În colaps de lumină,noaptea încearcă să-mi deslușească trupul din brațele mele.Acum pare că s-a liniștit.A trecut peste o altă zi istovitoare.Călătorește poate introspectând locuri ivite numai în
De-mi dai ochii tăi căprui,
Ființă dragă orișicui,
Să-i sărut eu cel dintâi
Aș știi de sunt precum spui!
Mie-mi par fermecători,
Mândri razei zorilor;
De mi-i da i-aș săruta
Iubindu-ți și
Se schimbă lumina-n culoare
Când noaptea se stinge treptat;
Soarele-adoarme pe tine-
O rază din sâni ți-a gustat...
Aripa sorții mârșave
Lăsat-a în urmă un nud,
O coapsă deliciu îi
Miez de noapte și de zi
Dacă voi vă ve-ți unii
S-arătați soare și lună
Dourul meu zânei cea bună!
Să mă știe că trăiesc,
Că din toate o iubesc,
Că-i mai mândră ca o stea
Și-nțeleptă numai
SD