FARMECUL NOPTII

Plouă-ncet,plouă mocnit, Noaptea-mi pare nesfârșită! Lângă geam o garofiță Dintr-o clipă a-nflorit Dincolo sub poarta noptii Încep să curga bicele de foc Trăznind aproape-n orice loc Dând parcă nesfârșire morții... E-o noapte si-un sfârșit de iarnă, O luptă cu nemărginirea; E-o noapte sfântă când ființa-mi Se-ngână-n taină cu iubirea... Intră-n odaia mea și poposesc Ori pe tavan,ori pe covor, Umbre târându-se-n spre mine Topite-n clipe care mor. În sobă nu mai arde focul... Fecioara mă privește resemnată- În lume mi-a fugit norocul- S-a dus să nu mai vină niciodată!