serban georgescu

aici o emisiune cu si despre domnul grumazescu
http://www.tvrplus.ro//editie-ghici-cine-vine-la-cina-279946

imi plac foarte mult plecarile astea bruste din fata blocului, sau din sufragerie, sau de pe maidanele din jurul orasului - catre alte colturi ale lumii, la ghetarul din Antarctica, la Krakatoa, la Amazon... e ca un antrenament care iti aduce aminte de extraordinara viteza cu care poate calatori gandul si sufletul, o capacitate de care adesea uitam, uitam sa o folosim adica...
as putea sa povestesc mai multe, dar pana ajung cuvintele... asta e, ele sunt mai lenese
altfel... imagini foarte puternice: bani si sange, cancer si speranta, pasari si hoituri...
mai ales senzatia de scurgere a banilor din bolnavul de cancer care vorbeste cu speranta despre boala lui... si transformarea lor in sange... te marcheaza
daca nu ma insel exista o secventa asemanatoare in The Wall, filmul, cu niste sange care picura in canal...
imagini puternice, poezie puternica
pentru +18 cum ar veni

pentru senzatia asta de absenta a celulei care calatoreste prin organism
si pentru laptele luat de la gura matului
si pentru final: exista intrebari care nu au raspuns dar care merita exaltate cumva, urcate cu o octava, apoi coborate si tot asa... ce stiu eu, asa o fi muzica, muzicienii sa zica, nu eu. ha, si apropo, nu zicea Nichita ca muzica e un raspuns caruia nu i s-a pus nici o intrebare? uite, toate se potrivesc...

P.S. spre rusinea mea habar nu mai am unde citisem comentariul pe care l-am postat mai sus (9 iunie 2010) - dar imi placuse si l-am citat, asta e ...

doamne fereste, nu vreau sa se inteleaga ca "foarte curand" se refera la... ci ca domnia sa este unul din ultimii oameni care apartin unui anume timp, unei anume educatii, unui anume tip de umor, unui anume tip de a fi boem... in fine
emotia te face sa mai spui si prostii

ma bucur ca ai descoperit textul
a fost o experienta de neuitat si am vrut neaparat sa o pun "pe hartie" (haha) cu absolut toate detaliile de care am fost capabil pentru ca ma tem ca foarte curand nu vor mai fi pe lume astfel de oameni...

Pentru ca e scrisa parca dintr-o suflare, pentru ca pare ca respecta ceea ce spunea Rilke, anume ca nu avem dreptul sa scriem decat atunci cand simtim ca nu mai putem suporta emotia, ca explodam, ca ne dezintegram,ca ne crapa capul...

Imaginea pisicilor negre care merg cu spatele: efect socant, care ilustreaza stralucit inversiunea mentala prin care trec indragostitii...

Retrairea copilariei: sufletul aruncat de mama in covata, alergarea in chiloti prin zapada...

sa-ti vezi iubita ca pe "o lolită care l-ar face pe nabokov să-și ardă cărțile"...

un Rimbaud androgin... da, trecerea in plan secund a sexului si intrarea in prim plan, sub luminile reflectoarelor a Dragostei si a Poeziei...

"sunt cerul pe care pasesti sa cauti apa"...

Da frate, asta da Iubire, asta da Dragoste. Fericit cel care poate trai asa ceva in Aceasta viata...

SI MULTUMESC ADMINISTRATORILOR PENTRU DREPTUL DE A ACORDA STELUTE. E UN GEST FRUMOS CARE MA FACE SA MA GANDESC DIN NOU LA TOATE CLIPELE FRUMOASE PE CARE LE-AM TRAIT PE ACEST SITE IN CEI 12 ANI DE CAND ACTIVEZ PE AICI, SINGUR SI IMPREUNA CU VOI, CEI PE CARE, CU MICI EXCEPTII, NU V-AM VAZUT NICIODATA...

Nu e absolut nici o ironie.
Mie mi se pare o nuanta foarte fina care exprima intr-un mod stralucit o anume nesiguranta, incertitudine. Pentru ca nu stim cu adevarat ce se intampla dupa moarte. La asta m-am gandit.

mie imi place omiterea celei de-a doua negatii in "nimic rău se poate întâmpla nepărăsind-o..." - foarte buna metoda de redare a incertitudinii

Imi pare foarte rau dar "caci ca" nu este cacofonie. Intre cei doi "ca" se interpune un "ci". Poate suna ciudat la ureche dar tehnic nu are cum sa fie.

Iar oximoronul de care faci vorbire o fi el involuntar, dar exprima foarte exact ceea ce am vrut sa transmit: transpiratie si extaz. De exemplu, dupa ce urci Transfagarasanul cu bicicleta (cum am facut eu prin 2010) si iti tragi putin sufletul, de acolo, din varful muntelui ai o cu totul alta perceptie asupra peisajului. Gustul apei si al mancarii (aveam cu mine niste branza) este diferit. Este o euforie. Euforie contemplativa. De ce nu?

Multzumim de observatiuni.

Am inteles si am retinut observatia din al doilea caz (giamandura in loc de geamandura) - imi cer scuze, mie imi place uneori sa scriu cuvintele asa cum imi suna la ureche, in functie de starea de spirit si de gradul de implicare in contextul pe care il descriu, - desi nu sunt sigur ca (mai) ai vreo idee despre ceea ce vreau sa spun -.

Insa in primul caz ("caci ca sa") si in ultimul ("banchetele și în general mobilierul, par noi") nu mi-e foarte clar. Lumineaza-ma! Cacofonie nu e. O fi vorba de virgule? Sa fie asta motivul pentru care Maria Voastra ia in ras Dilema Veche? O virgula? Ti se pare un motiv suficient?

excelent text
o surpriza adevarata
de fiecare data cand imi vine sa tun si sa fulger ca site-ul asta a murit, apare cineva ca tine care ma mai potoleste...
bine-a mai zis cioran: "de cate ori imi vine sa ma revolt, iau un rudotel sau ma duc la psiholog"
sau ceva de genu'
viata e complexa
sa fim optimi-sti...

adevarul exista si este scris
el isi asteapta numai cititorii

daca m-auzi, vino-mi in vis

invinsule

are viata
autorul e viu
straluceste asta e
este o stralucire discreta
si a personajelor si a autorului
discretie si stralucire asta e
genul de text care face ridicola orice tentativa de critica literara "profesionista"
care-l lasa in chiloti pe orice critic profesionist
haha
ha

iar comentariul cristinei duce cu gandul la un posibil alt titlu:

TEXT DE VIS, CU CHILOTI GALBENI, OBISNUITI

nu?

salut

pe mama se bateau barbatii

ce lumina iti pot face in cap unele versuri!

te admir pentru capacitatea de a face poezie de calitate si marketing in acelasi timp

”Cântecele Mariei Tănase subminează sufletul și mintea. În cântecele ei viața se prezintă ca acel bagaj sigilat, care de altfel și ești pentru tine însuți. Oricât ai colinda în lung și-n lat în pielea asta a ta, nu vei afla decât cine AI VREA să fii, dar nu poți și cine va trebui să fii dar nu vrei (...) Și mai poți învăța ceva din aceste cântece, anume că omul, fiecare om luat în parte, e prea bun ca să îndure chiar și cea mai mică durere” (Herta Muller citată în Dilema Veche, decembrie 2013)





"Ah, cine ne-ar putea ajuta? Nici îngeri, nici oameni, iar înțeleptele animale presimt și știu că nu ne simțim prea acasă în lumea asta tălmăcită" (Rilke in Elegii)





”Timpul nu este un lecuitor. Pacientul nu mai este aici” (Eliot)




"Viata ne calca pe cap iar moartea pe urme" (Leonard Ancuta)




si desigur: ETCAETERA

ce mult inseamna un o pus la locul potrivit

"o trecatoare
insomnia"

parca nici nu mai era nevoie de altceva

da-mi doamne insomnii ca astea ale cameliei

nu ca ale mele

negre si cu miros de doaga

(cu doaga pe doaga calcand)

verstehst du mich?

oder

Oder wir uns?

da, nu stiam de poezia asta
multzam



nichita si savonarola

a naibii asociere

am remarcat: Lucrurile se aseaza de la sine
si se aseaza prost

salutari de la Savonarola - intre timp m-am lamurit: e mai frumos numele decat el (cica a dat foc la niste carti in piata - un bou, ce sa zic. ca si Hitler, apropos haha)

galbenusul de ou se pietrifica si devine chihlimbar? nu stiam. e poezie sau realitate? conteaza?

am observat ca din acest text au disparut ghilimelele!
din cate imi amintesc eu le pusesem atunci cand am postat
am observat asta si la celelalte texte
ghilimelele au disparut complet iar apostroful a devenit un semn ciudat deasupra literei pe care o urmeaza
e o chestie tehnica? se poate rezolva?

multumesc