Poezie
o stare asemănătoare cu viața
2 min lectură·
Mediu
de cîteva zile încerc
o stare asemănătoare cu viața.
mă trezesc dimineața, mă spăl pe față, fumez o țigară
îmi pregătesc un ceai sau o cafea. mănînc ceva.
totul seamănă atît de mult
cu viața.
îmi deschid laptopul, văd ce s-a mai întîmplat.
ne pregătim sau nu de război.
se apropie sau nu sfîrșitul lumii. va fi ploaie sau secetă.
va fi inflație, va fi dureros. va fi încă o zi rece. totul incredibil de real
de o perfecțiune pe care doar viața.
seara mă văd cu unul, cu altul, beau o bere sau mai multe.
beau vodcă sau vin, mă plimb cu o fată pe străzi. iar străzile
sunt aceleași, cu aceleași gunoaie, cu aceiași oameni învăluiți în secrete
în problemele lor, cu fețele acelea care exprimă
viața.
dar știu că nu e.
și probabil nici fața mea nu.
doar ceva care înlocuiește, pare atît de bine realizat
că numai cu simțurile și experiența unui bijutier versat
îți dai seama că nu e.
viața, asta să fie ea, ceva atît de asemănător cu viața?
mă pun în pat și gîndurile plutesc alături de mine
ca într-un acvariu. eu și ele în minte
senzația că există un mic adevăr
care îmi scapă.
încet mă pierd printre ele. știu că aici e punctul de maxim
aici mă apropii periculos.
aici sunt spaimele, aici durerile, cu teamă
mă cufund în ele
mă pierd. sunt doar eu cu mine
și un fulger arde prin toată lucrarea mea.
știu. știu. atîtea lucruri pe care le-am pierdut
cît am trăit viața asta
atît de asemănătoare
cu viața
sau orice altceva.
044.532
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 265
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “o stare asemănătoare cu viața.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14054275/o-stare-asemanatoare-cu-viataComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAcel mai mare dusman al omului e sinele, el e cel care iti poate fura viata fara sa-ti dai seama, el e cel care te poate face sa traiesti paralel cu viata adevarata. mersi de semn.
0
CSDistincție acordată
E în acest text un Leonard Ancuța pe care eu nu-l cunosc. E posibil să fie doar o criză existențială. Eu sper să nu mai ieși din ea în ce privește scriitura. Bine legat textul și mult mai aproape de sinceritate, de natural... O expresivitate deosebită și probabil un mare adevăr în strofa finală. Emaptia mă înghiontește să ofer o steluță.
0
SG”Cântecele Mariei Tănase subminează sufletul și mintea. În cântecele ei viața se prezintă ca acel bagaj sigilat, care de altfel și ești pentru tine însuți. Oricât ai colinda în lung și-n lat în pielea asta a ta, nu vei afla decât cine AI VREA să fii, dar nu poți și cine va trebui să fii dar nu vrei (...) Și mai poți învăța ceva din aceste cântece, anume că omul, fiecare om luat în parte, e prea bun ca să îndure chiar și cea mai mică durere” (Herta Muller citată în Dilema Veche, decembrie 2013)
"Ah, cine ne-ar putea ajuta? Nici îngeri, nici oameni, iar înțeleptele animale presimt și știu că nu ne simțim prea acasă în lumea asta tălmăcită" (Rilke in Elegii)
”Timpul nu este un lecuitor. Pacientul nu mai este aici” (Eliot)
"Viata ne calca pe cap iar moartea pe urme" (Leonard Ancuta)
si desigur: ETCAETERA
"Ah, cine ne-ar putea ajuta? Nici îngeri, nici oameni, iar înțeleptele animale presimt și știu că nu ne simțim prea acasă în lumea asta tălmăcită" (Rilke in Elegii)
”Timpul nu este un lecuitor. Pacientul nu mai este aici” (Eliot)
"Viata ne calca pe cap iar moartea pe urme" (Leonard Ancuta)
si desigur: ETCAETERA
0
O viața ce are similitudini cu altă viață, mă determină să mă întreb care este cea adevărată și care este cea falsă.
O poezie super realistă, super scrisă, super-bă ! Felicitări!