Poezie
adhd
2 min lectură·
Mediu
am fi avut copii, mulți, foarte mulți,
atâția cât ne-ar fi dat dumnezeu, cum spui tu
anca, radu, cosmin, ioana și maria,
eduard, robert, alina și sfânta elena,
diana, alex, uitucul de marin jr.,
împrejurul unei mese rotunde,
aurele lor ar fi atârnat sub tavan,
singurul nostru cer la care privim
cu infinită recunoștință
casa noastră ar fi fost plină de zumzet,
ca un stup când eclozează o nouă regină,
eu aș fi împachetat ceara în lumânări cât mai lungi,
cât mai subțiri,
precum picioroangele saltimbancilor,
tu ai fi fost flacăra
care ar fi aprins focul iadului,
și talpa,
și smoala,
și toate caznele,
și tot ce mai e de aprins împrejur: jugulara sub lama de ras,
freamătul celorlalți când singurătatea bântuie sub tocul ferestrelor,
noaptea când se împleticește sub somn,
toamna când vrea să ne răvășească, precum salcâmii deja îmbătrâniți și uitați de păsări,
privitul într-un punct fix, la 3:00 a.m.,
când nimicul se desenează din aburii respirației,
lumea care e într-un continuu
attention deficit hyperactivity disorder
ce ne consumă până la filtru
am fi fost fericiți
sau nu am fi fost,
dracu știe, dar am fi avut o groază de păr
lung, cât mai lung,
de pieptănat, de uns cu mir,
de trecut prin gherghef,
de povestit,
înainte de sărutul de noapte-bună,
de ruga de seară, de moarte,
anca, radu, cosmin, ioana și maria,
eduard, robert, alina și sfânta elena,
diana, alex, uitucul de marin jr.
ar fi fost atât de cuminți,
cu mutrele lor de etern-vinovați,
înger-îngerașul meu,
nu există dumnezeu
sau există și se-ascunde
unde gândul nu pătrunde
056712
0
de soartă ca un numulit prins în roca cea seacă
de inserții ce-ar fi putut și nu sunt
vederii datele lui să trăiască ...
pe felie, Ioan.