Poezie
deus ex machina
(lirică noetică)
1 min lectură·
Mediu
cât timp avem deasupra cerul
în struguri se mai coace viață
uneori mă închid în beci
- să te obișnuiești cu pământul glumesc prietenii
de fapt
îmi doresc tot mai mult să încep
a vedea prin întuneric
și vreau
când lumea se va îneca-n gunoaie
să îmi pot conduce familia pe scări
spre adâncuri
trag capacul și apoi ascult
cum din pestilențial cresc munți fără de rădăcină
înconjurați de șesuri pe care sălbăticiunile
vor sfârși otrăvite
ba tac
ba mă cert cu nevăzutul
și aștept
groapa aceasta hărăzită spre folosință viului
îmi e trup trupului
nimic rău se poate întâmpla nepărăsind-o
să ne rugăm
să închinăm vinul păstrat aici
Mașinii de Gunoi
până când ne vom mântui până când
nimeni și nimic rămâne de aruncat
064.469
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “deus ex machina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14063358/deus-ex-machinaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMnu prea știu cum aș putea răspunde; probabil că mă întristează să văd cum societatea noastră, prin excelență supradezvoltată tehnic, e mai vulnerbailă la superstiție decât la mit, vânzând eternitatea pe efemer; de unde și sentimentul că o groapă e un monolog, iar vinul o posesiune a limbajului ce răsună la interior; poate cam ca "ascunzătorile" copilăriei (de exemplu, eu mă ascundeam înt-o fântână secată); evident, adulți fiind, purtăm cu noi nostalgia habitatului în care ne simțeam în siguranță; dar, tocmai pentru că suntem adulți, nu mai primim unul, ci trebuie să-l construim singuri; vom primi sau nu indicațiile în vis, nu știu; ce știu este că, da, uneori viața are nevoie de inerție, e nevoie să înghețe pentru a se perpetua; dacă vrei, asemenea unui râu.
mulțumesc pentru aproape.
0
SGmie imi place omiterea celei de-a doua negatii in "nimic rău se poate întâmpla nepărăsind-o..." - foarte buna metoda de redare a incertitudinii
0
VMaș fi vrut și eu să spun că îmi place ironia ta (sincer; nu îmi pasă că ea survine intervenției mele la articolul tău despre detalii - detaliile altora, desigur).
dar
vrem sau nu să recunoaștem, limba/jul anglo-saxon/ă este una/unul superior dpdv logic.
în fine, mulțumesc despre semnul de lectură; sau semnul despre omitere; sau despre negație; sau despre ce-ți place.
dar
vrem sau nu să recunoaștem, limba/jul anglo-saxon/ă este una/unul superior dpdv logic.
în fine, mulțumesc despre semnul de lectură; sau semnul despre omitere; sau despre negație; sau despre ce-ți place.
0
SGNu e absolut nici o ironie.
Mie mi se pare o nuanta foarte fina care exprima intr-un mod stralucit o anume nesiguranta, incertitudine. Pentru ca nu stim cu adevarat ce se intampla dupa moarte. La asta m-am gandit.
Mie mi se pare o nuanta foarte fina care exprima intr-un mod stralucit o anume nesiguranta, incertitudine. Pentru ca nu stim cu adevarat ce se intampla dupa moarte. La asta m-am gandit.
0
VMcă am exagerat eu cu atitudinea defensivă; motiv pentru care îmi cer scuze.
mulțumesc pentru precizare.
toate cele bune.
mulțumesc pentru precizare.
toate cele bune.
0
Tu ai întins cerul ca un cort... Steluță cu aprecieri.