O viață soră cu moartea
Stăm ca polițiștii la poarta lui Dincă și ne holbăm peste gard cum e măcelărit Bunul Simț în timp ce ne pierdem în discuții interminabile, preocupați exclusiv de a stabili care dintre noi e mai
You an Die
am înghițit fără să-mi dau seama toată istoria lumii uneori,când deschid gura, scot aburi din tunurile lui Napoleon prin ochi îmi ies imperceptibile lacrimi din lacrimile Hypatheei din
Noapte de mai
Tânjesc către Moarte, flirtez cu ea, îi fac curte, întunericul ei îmi mângâie tâmplele îmi răcorește dormitorul și inima. Privesc urma pe care trupul meu a lăsat-o în
Sunt productiv
sunt productiv ca o tuse ca o maternitate ca o patrie ca un coș de termocentrală ca o holdă ca un uter de șobolan ca intestinul girafei sătule ca o școală ca o fabrică de diplome sunt chiar
Noiembrie înalt
Era un noiembrie-nsorit ca niciodată și-un cer orbitor de albastru pe el cu o dungă lungă pufoasă și albă de avion înalt ca soarele - Tu avion cu motor, mă mai iei cu tine-n zbor? - Nu te mai
Către Colectiv
O inimă cu mâini se arată ca două vrejuri răsărite dintr-un cartof neumbrit cu palmele întinse sub ninsoarea de oameni ninge cu nemiluita cu oameni structuri
Om perioadă prunc
Țin în brațe un prunc care ține în brațe un prunc care ține în brațe un prunc care ține în brațe un prunc... Mă orbește un prunc orbit de un prunc orbit de un prunc orbit de un
Nu ocoli Gândirea...
Nu ocoli Gândirea, Bertrand! Ea nu e urâtă, nici grea Tot așa cum nici numele tău nu e Melchisedec ci Bertrand, cum ziceam. Nu te purta ca un mitocan. Uită-te la ea și după ea: E frumoasă, cu
O tu, celălaltule...
Țigară de pământ țigară de bere și multă tăcere expir suflu cu fum către un sentiment chircit de durere zâmbitoare agățat cu unghiile de stânca cu valuri de piatră voal cu picioarele goale
Către Silvia, Secretar General în retragere
”Încurajare” când mă gândesc la ideea asta de încurajare o simt cum mă trage dinspre Interior înspre Exterior. Este un îndemn de a ieși din tine însuți. De a te scoate din minți cumva. Câte
În trafic
Se pot vedea superbe gâturi împietrite de lebede cu ochelari de cal la volan. Care te pot ucide fulgerător într-o clipită cu grația aceea la care ai visat toată viața ta de biciclist
Shalom!
Azi ești departe? și-a întrebat iubita Nu chiar, sper că nu, zise aceasta celeasta Ar trebui să ne rotim poate cum luna în jurul pământului cum acesta în jurul Soarelui: când mai
D.M.M.T.
Pune-te în patru labe Doamne și privește la furnicile astea luptătoare pe care le-ai fătat După. Mare. Mila. Ta - ta-ta-ta-taratata bum bum cum colcăie ele prin Iubirea Ta ca prin cadavrul
Fosfenă
Acest lup al spațiilor înguste roade mărunt cu dinții lui de lapte și miere curge din nodulii acestei inimi cârlionțate
estompare
În ziua aceea nimeni nu se grăbea degetele de piatră ale femeii de lut amestecau în neștire cafeaua sălcie fără s-o zăresc mă gândeam la primăvara jilavă de-afară cineva scrisese pe geam cu
Matrioshka
Într-o toamnă Într-o dimineață Într-un parc Într-un om - un gând
Strigăt
O Tu, Poezie, Eli, Eli! Visul meu care mă ții în viață fără ploaie, fără vânt, cu oasele pe pământ ... Nu mă alunga dintre ai mei Nu lăsa să se împută hainele pe mine Nu m-azvârli la
u
U-u-u-u-u ... ! ... ! ... ! Urlet diagonal izbit în ecouri de pereții peșterii sinelui tău chiot de disperare, scrâșnet de nostalgie, inhalare de valuri ... și valuri ... de
Cuvânt prevenitor
Nu te grăbi să vii aici. Îți spun! Ai să-ți pierzi aerul și respirația ai să rămâi pe neașteptate în pielea goală în surâsul - su-râsul - sub râsul comisiei iar eu n-am să te pot apăra pentru
flux
Tăblița de lut mă aștepta în nisip Era o poveste foarte veche, scrisă într-o limbă moartă de mult, pe care tu ai uitat-o, desigur, pe care eu am uitat-o, la fel de sigur...dar.. dar
Diagonala
Mi se deschiseseră ochii Mi se deschiseseră coastele Mi se deschiseseră aripele … și tu tot și tu tot nu te-ai deschis Parapantă a căderii mele în vid
