Poezie
evadări
2 min lectură·
Mediu
stau de vorbă cu un bărbat are un tatuaj pe brațul drept
un altul, mare, pe inimă, nu e de jucărie, inima, zice,
cum ar fi să ne trezim odată cu visele tatuate pe piele
să le suportăm durerea ca pe o femeie în facere
ca pe un dumnezeu în ultima sa noapte de dragoste
*
beau laptele praf al mâțului
aș putea să-l arunc să-l dau la săraci, dar îl beau
ca și cum aș înghiți pisicul cu tot cu țâța mă-si
cu tot cu laptele nesupt
cu tot cu moarte
*
vine frate-meu zice
ce obicei prost ai ții mortul în casă
mereu când moare cineva îl aduci în casă îl ții crezi
că mai e cineva isus, mai e cineva lazăr
în fiecare seară atârnă deasupra mea doar o pocitanie cerească
iar eu aștept să vină extratereștrii în iași cum aștepta nenea nelu
americanii în câmpia română
*
lumea mă tot întreabă, ce scop ai tu în viață, ce vrei să faci
cu viața ta, lumea nu știe că eu
eu merg prin oameni, eu vă sunt sânge, eu vă sunt râia zilnică,
lumea nu știe că în mine sunt toate viețile mâțului
am nouă vieți sunt full cum s-ar zice,
ce se mai poate face cu nouă vieți
în afară de un upgrade la
ce scop am eu în viața mea
la
ce culoare ești tu pe mine
096.900
0
primele doua strofe, din punctul meu de vedere, ar putea sa lipseasca. Dar, in rest, consistenta si culoare.