Poezii

mutarea VI diminețile noastre începeau mereu invers/soarele răsare de-a-ndoaselea zațul plutește la suprafața cafelei dormim în paturi răsturnate uneori /ne strecurăm carnea prin cearșafuri

SNSara Nagy

0

4

loading 98% complete capitolul unu sau meccanismele contopirii cu ratarea îți spun svetlana războiul a r e chip de femeie ieșind tiptil din 2na dimineața când încă e răcoare când felinarele înalte de

SNSara Nagy

0

3

e timpul să-mi dezbrac carnea cu miros de negru e timpul să o atârn în cuierul dintr-un hol oarecare nimeni nu va ști că mi-am încarcerat sufletul de celofan într-un buzunar organic aprind lanterna

SNSara Nagy

0

0

dintr-un soi de plictiseală am ajuns să ne multiplicăm tâmp degetele de la picioare membrele tale interminabile umblau încă desculțe în peisajul crispat al trupului unei femei pătrunse de fum

SNSara Nagy

0

5

gărgărița mea doarme închisă în călimară la televizor se anunță încă o moarte rădulescu sara a decedat înghițită de oglindă azi la ora treișpe trezirea e timpul să reinventăm alfabetul vieții

SNSara Nagy

0

0

ne plimbăm pe străzile cu plămâni dezgoliți uneori suntem singuri mâncăm vată de zahăr și iaurt cu fructe traversăm culorile îngropate câteodată când așteptâm la semafor cineva strigă în urma

SNSara Nagy

0

0

mi-am pironit degetele descărnate în ființa ta dezgrop cele patru puncte de suspensie tentacule ce îmbrățișează maladiv cancerul nostru comun muțenia sunt prototipul încarcerării unui suflet orfan

SNSara Nagy

0

2

5am țin în mâini corzile smulse de la vioara bunicului ochii mei ca două fiare privesc reinventarea gamelor la gâtul meu simfonia asta ciudată e despre sinuciderea mea în patru pe

SNSara Nagy

0

4

eu te simt dispari încet acul îți mângâie venele ești tristă ca o curvă fără clienți mori cu degetele amorțite desenezi în cărbune un pântec iluzia ta de viață plăpândă câte trupuri au trăit în tine

SNSara Nagy

0

3

femeile astea își apretează în fiecare zi carnea râncedă trăiesc pentru crema aia antirid de la magazinul din colț a new begining doamnelor și domnilor pentru că merit pentru că m-am născut

SNSara Nagy

0

0

vântul aleargă în bocetul dimineții eu vreau să mă spânzur 240 kph șoseaua ar fi un ștreang pentru exilurile mele la viteza noastră orașul are gust de silabe înghițite pe stomacul gol uneori

SNSara Nagy

0

5

liniște în public. astăzi am să tac o să-mi las ochii putrezi să zbiere un amalgam de viață ce caută ieșirea prin viitoarele plăgi. v-am jurat că îmi voi smulge cîte o venă pentru fiecare

SNSara Nagy

0

3

am învățat să fiu frumoasă ca un drog mă înfășor în jurul venelor tale și îmi dau drumul. interioarele pulsează cu bătăile pumnilor grei lăcrimând în țevile prin care ți se scurge ființa. Ce

SNSara Nagy

0

0

…deschide ochii aici e sfârșitul nu cred că știi dar la viteza umbrelor nu mai există orizonturi poate doar proiecții ale răsăritului în suflet n-am învățat să conduc visele spre lună așa că

SNSara Nagy

0

2

uite fulgerele spintecă rochiile mireselor noi doar ne jucăm cu deshumarea aripilor încă plouă în a treia primăvară de când nu mai suntem fluturi acum uneori ne ținem de mână și simt sângele

SNSara Nagy

0

6

cerul ăsta își trasformă ploile grele în tentacule îmbrățișează-mi tăcerile doar dimineața când curcubeul are în suflet culorile gândurilor nelucide ești surd de la primele zvăcniri ale pruncului în

SNSara Nagy

0

1

întodeauna am simțit că între noi cresc stele cu fiecare cuvânt nerostit și e ciudat cum luna își proiectează cântecele în inimile celor ce ating clapele nopții vedeam lumea prin ochii timpului

SNSara Nagy

0

6

îmi scrijelesc testamentul cu unghiile în locul unde caracatița își îneacă miile de brațe doar noptea aud cum picură tăcerea zilei de ieri și adesea în visele monolitice culeg roua și o ascund în

SNSara Nagy

0

4

de la facerea lumii încoace am tot scris despre viață în toate chipurile omenești clandestine am cuvântat în locul ierbii ne-am ridicat eul în șapte zări ale acelorași melaguri am construit curcubeie

SNSara Nagy

0

0

azi ploaia asta o să aibă pentru ultima dată gustul firav al inocenței cu degetele am trasat o stare de spirit pe geamul aburit credeam că e o altă poveste cu zâne până am citit primele litere n

SNSara Nagy

0

4

fără folos caut răspunsuri între stâncile alb-negru când un val incandescent mi-a smuls picioarele din rădăcină un freamăt surd mă împiedică să-ți folosesc ochii drept cârje pentru corpul imobil

SNSara Nagy

0

2

înot printre alge căutând în vid cuvintele aruncate deasupra uitării munți ce s-au clădit între două corpuri găsește-mi aripi de fluturi albi la schimb să-mi amintesc căderea între două

SNSara Nagy

0

5