Poezie
dans trans-siberian
2 min lectură·
Mediu
…deschide ochii aici e sfârșitul
nu cred că știi dar la viteza umbrelor nu mai există orizonturi
poate doar proiecții ale răsăritului în suflet
n-am învățat să conduc visele spre lună așa că pregătește multă ciocolată
plecăm cu trenul de 3 la clasa a doua nu mai e loc decât pentru cei
ce poartă stigmata gradelor crescute în suflet cu semn negativ
mai bine hai să
ne mutăm la moscova știi tu acolo unde cerul e vânăt și zdrențuit de stele
găsim o prăpastie nu e greu ne întindem pe spate și numărăm ecourile
nu va ști nimeni nici nu e nevoie să mă ții de mână
noaptea nu mi-e frică decât că aș putea să-mi pierd singurătățile
uite acum nici nu-mi percep tăcerile poate s-au împletit
cu jocurile tale keep dreaming nu-mi da drumul
**
hai respiră nu mai e mult în siberia aburii se contopesc gîndurile nu mai tremură
și soarele devine o acvilă plăpândă printre degete
cântecul ăsta simte dincolo de întuneric nu se mai aud inimile bătând uneori mă întreb
cum trăim cum ne fabricăm suflete din stele căzute cum putem privi
cristalinele-nghețate când cerul nu e verde
nici în visele ce se ascund mai departe cu fiecare dimineață
**
mi-am pierdut tunetele surde nu cred că știi dar undeva în altă stație
cineva își numără nopțile stacojii în umbrele somnului
excuse me mr m would you go to the moon with me
023681
0
NP