browser

chiar dacă noaptea ce ni se înfășoară în jurul gâtului ca o anacondă alb-negru nu e a mea și tot a mea nu e interpunerea congentială a brațelor între tine – atmosferă , îmi voi rupe cu buzele cuvinte din cerc am început să desființez geometriile umane în fapt. De câteva ecuații ma doare trupul de tine sunt un x ridicat la infinit în jurul neelucidării eu te respir și ochii lui tumefiați îmi construiesc semne de întrebare adiacente ca mici felinare pe tavanul meu ciudat de când a venit iarna beau apa des totul durează mai putin de trei secunde și jumătate poate trei secunde ca apa să îmi răzbată în ulcer ar putea părea mult însă nu așa măsurăm timpul - să îmi potolesc setea de a umple goluri ar însemna că prefac frigiderul în ștreang și hoitul în mare aș invada țărmuri aș suprima orașe aș săpa morminte sub consoanele din numele tău acum mi-e frig și în întuneric se mai umplu câteva pahare cineva spunea odată let’s think twice so înainte de-a mai arunca o monedă gândește că totusi ți-s mâinile-mbibate în transpirația mea neintegrată.