Poezie
sindromulpatuluigol
2 min lectură·
Mediu
loading
98% complete
capitolul unu sau meccanismele contopirii cu ratarea
îți spun svetlana războiul a r e chip de femeie ieșind tiptil din 2na dimineața când încă e răcoare când felinarele înalte de pe marginea șoselelor se dezbracă de lumină când intru în pântecul tramvaiului și aștept să mă nască la prima stație
spune-mi tu cum e când scapi de viața larvară eu nu pot înțelege cum sunt expulzată continuu din mulțimea de intestine dintr-un organism galben
eu nu pot înțelege
capitolul doi
e doar o minciună re_re_reîncălzită până când cuvintele se dezintegrează se scurg printre dinți îmi încheagă buzele
la capătul celălalt rămân umbrele tuturor femeilor ieșind din farmacii/spitale/aziluri pornind spre alte așternuturi dar asta nu e decât o minciună acasă
nu au mai rămas decât pereții scorojiți mama tata două tablouri în general cam totul minus prima vocală indigo
capitolul trei ediția de bucurești îți amintești mă strigai miozotis eu înfloream la fiecare silabă dar tu ai uitat era o ceață plăpândă o strângeam la piept cu o tristețe neprihănită și ea a vorbit copilule ea a vorbit
(surâsul discret, întipărit în șanțurile săpate de timpul ranchiunos la marginea ochilor îl dădea de gol. nu mai auzea doar porii strigau după ajutor ca niște pâlnii deschise cuvintele mele îi alunecau în carne diana was here )
capitolul patru acolo nu se întâmplă nimic și în general numerele pare nu mă mai satisfac
elipsă
hai mai bine să
tăiem tăcerea să ne furișăm printre secole mă voi preface că totul nu s-a întâmplat mă voi preface că am iertat mă voi preface în cusătura unei operații adânci prefă-mă să învăt a minți
capitolul șapte de fapt aici vroiam să ajung
reload refuse abort session
nu mă întreba eu nu știu eu
nu pot înțelege
98% complete
capitolul unu sau meccanismele contopirii cu ratarea
îți spun svetlana războiul a r e chip de femeie ieșind tiptil din 2na dimineața când încă e răcoare când felinarele înalte de pe marginea șoselelor se dezbracă de lumină când intru în pântecul tramvaiului și aștept să mă nască la prima stație
spune-mi tu cum e când scapi de viața larvară eu nu pot înțelege cum sunt expulzată continuu din mulțimea de intestine dintr-un organism galben
eu nu pot înțelege
capitolul doi
e doar o minciună re_re_reîncălzită până când cuvintele se dezintegrează se scurg printre dinți îmi încheagă buzele
la capătul celălalt rămân umbrele tuturor femeilor ieșind din farmacii/spitale/aziluri pornind spre alte așternuturi dar asta nu e decât o minciună acasă
nu au mai rămas decât pereții scorojiți mama tata două tablouri în general cam totul minus prima vocală indigo
capitolul trei ediția de bucurești îți amintești mă strigai miozotis eu înfloream la fiecare silabă dar tu ai uitat era o ceață plăpândă o strângeam la piept cu o tristețe neprihănită și ea a vorbit copilule ea a vorbit
(surâsul discret, întipărit în șanțurile săpate de timpul ranchiunos la marginea ochilor îl dădea de gol. nu mai auzea doar porii strigau după ajutor ca niște pâlnii deschise cuvintele mele îi alunecau în carne diana was here )
capitolul patru acolo nu se întâmplă nimic și în general numerele pare nu mă mai satisfac
elipsă
hai mai bine să
tăiem tăcerea să ne furișăm printre secole mă voi preface că totul nu s-a întâmplat mă voi preface că am iertat mă voi preface în cusătura unei operații adânci prefă-mă să învăt a minți
capitolul șapte de fapt aici vroiam să ajung
reload refuse abort session
nu mă întreba eu nu știu eu
nu pot înțelege
034.275
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sara Nagy
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 295
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Sara Nagy. “sindromulpatuluigol.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sara-nagy/poezie/193887/sindromulpatuluigolComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DB...imi place, e un poem gandit, trait...stilul e asemanator poetei rita chiributa...imi place mult...felicitari:).
0
BA\"tăiem tăcerea să ne furișăm printre secole mă voi preface/ că totul nu s-a întâmplat mă voi preface că am iertat mă voi preface în cusătura unei operații adânci prefă-mă să învăt a minți \"
mă întreb retoric, desigur, de ce sunt anumite construcții de cuvinte , alăturări sau uneori incidențe, care trezesc în noi trăiri profunde, aproape de melancolie, nostalgie, sau regăsire... Versurile astea m-au convins să revin, în plină dimineață, pentru un timp, în lăuntrul sufletului meu, e ca și cum aș fi citit în aceste versuri o parte din mine, ca și cum mi-ar fi fost demascat sufletul, descoperit...ca și cum ar fi strigat: Hello, sunt aici!... în cuvinte , în versuri... sunt oriunde e ceva scris cu trăire.
Emi
mă întreb retoric, desigur, de ce sunt anumite construcții de cuvinte , alăturări sau uneori incidențe, care trezesc în noi trăiri profunde, aproape de melancolie, nostalgie, sau regăsire... Versurile astea m-au convins să revin, în plină dimineață, pentru un timp, în lăuntrul sufletului meu, e ca și cum aș fi citit în aceste versuri o parte din mine, ca și cum mi-ar fi fost demascat sufletul, descoperit...ca și cum ar fi strigat: Hello, sunt aici!... în cuvinte , în versuri... sunt oriunde e ceva scris cu trăire.
Emi
0
Am învățat și un cuvânt: miozotis!