Poezie
eu sunt jumătatea de femeie care l-a spintecat
2 min lectură·
Mediu
dintr-un soi de plictiseală am ajuns să ne multiplicăm tâmp degetele de la picioare
membrele tale interminabile umblau încă desculțe în peisajul crispat al trupului unei femei pătrunse de fum vinețiu
dezbrăcam de foi țigările cu filtru alb si suav bărbații îmi fluierau cracii sfinți pe stradă eu trăiesc încă trăiesc iubitule nu știi tutunul dăunează grav dar eu nu nu vreau să-mi botez pruncul nu vreau să-mi deschid pântecele deși putrezește ceva în mine ca o a doua viață nașterea asta nu ar fi decât o altă sucombare
și totuși
abisul meu respiră uneori praful de pușcă ce-ți îmbracă pielea smolită am ajuns să-mi port crucea ca o atelă pentru ignoranța noastră în singurătate
mă leg la șireturi doar atunci îmi pot fixa coloana vertebrele se întrepătrund și lumea e rece mai rece decât pământul pielea de reptilă încape într-o clepsidra cu numele tău prelingându-se odată cu nisipul eu
sunt timpul calea jumătatea de femeie care zâmbește incolor cu toporul în mână disec lacrimile sfărâm secunde obosite cineva mă roagă să deschid fereastra
eu cu resiprația suspendată mă înec în sânge îi spun pleacă pleacă nimeni nu locuiește aici înafara umbrelor virgine dar până și ele s-au cuibărit în colțul privirii mele oarbe
sunt mută mamă nu pot vorbi nu îți mai pot vorbi mi-am secționat buricele degetelor să pot scrie și sângele ăsta pe hârtie urlă de spaimă soldatul războiului meu tăcut a cărui unică armă a rămas culoarea
să nu visezi
și să nu furi din visele altora cam așa se încheia basmul pe care mi-l spunea înainte de
a-mi ascunde viața sub pleoape
sunt mută mamă și nimeni nu mai locuiește aici
dar de mă vei găsi numărându-mi dinții de lapte pe întunericul îmbibat în salivă cu o inimă ca un cancer sacru pe brațe vei știi că i-am zdrobit aripile lui jack și că nu mai locuiesc la numărul 42 uneori nici nu mai visez privesc tavanul galben și aud sirenele zbierând de dorul trupului diform al asasinei
my strength
that you devoured
will rot your heart from inside out
în visele tale mamă
totul trebuia să se preschimbe în aur. Absolut totul
membrele tale interminabile umblau încă desculțe în peisajul crispat al trupului unei femei pătrunse de fum vinețiu
dezbrăcam de foi țigările cu filtru alb si suav bărbații îmi fluierau cracii sfinți pe stradă eu trăiesc încă trăiesc iubitule nu știi tutunul dăunează grav dar eu nu nu vreau să-mi botez pruncul nu vreau să-mi deschid pântecele deși putrezește ceva în mine ca o a doua viață nașterea asta nu ar fi decât o altă sucombare
și totuși
abisul meu respiră uneori praful de pușcă ce-ți îmbracă pielea smolită am ajuns să-mi port crucea ca o atelă pentru ignoranța noastră în singurătate
mă leg la șireturi doar atunci îmi pot fixa coloana vertebrele se întrepătrund și lumea e rece mai rece decât pământul pielea de reptilă încape într-o clepsidra cu numele tău prelingându-se odată cu nisipul eu
sunt timpul calea jumătatea de femeie care zâmbește incolor cu toporul în mână disec lacrimile sfărâm secunde obosite cineva mă roagă să deschid fereastra
eu cu resiprația suspendată mă înec în sânge îi spun pleacă pleacă nimeni nu locuiește aici înafara umbrelor virgine dar până și ele s-au cuibărit în colțul privirii mele oarbe
sunt mută mamă nu pot vorbi nu îți mai pot vorbi mi-am secționat buricele degetelor să pot scrie și sângele ăsta pe hârtie urlă de spaimă soldatul războiului meu tăcut a cărui unică armă a rămas culoarea
să nu visezi
și să nu furi din visele altora cam așa se încheia basmul pe care mi-l spunea înainte de
a-mi ascunde viața sub pleoape
sunt mută mamă și nimeni nu mai locuiește aici
dar de mă vei găsi numărându-mi dinții de lapte pe întunericul îmbibat în salivă cu o inimă ca un cancer sacru pe brațe vei știi că i-am zdrobit aripile lui jack și că nu mai locuiesc la numărul 42 uneori nici nu mai visez privesc tavanul galben și aud sirenele zbierând de dorul trupului diform al asasinei
my strength
that you devoured
will rot your heart from inside out
în visele tale mamă
totul trebuia să se preschimbe în aur. Absolut totul
054.308
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sara Nagy
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 358
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Sara Nagy. “eu sunt jumătatea de femeie care l-a spintecat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sara-nagy/poezie/176771/eu-sunt-jumatatea-de-femeie-care-l-a-spintecatComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Osângele ăsta pe hârtie urlă de spaimă soldatul războiului meu tăcut a cărui unică armă a rămas culoarea
să nu visezi
și să nu furi din visele altora cam așa se încheia basmul pe care mi-l spunea înainte de
a-mi ascunde viața sub pleoape
m-a impresionat foarte tare aceasta poezie, placut bineinteles, mai ales datorita sinceritatii.
as defini-o ca o sageata de cristal, o poezie pura, de parca Diana, poetul arcas intr-un nufar de lumina loveste cititorul cu evenimente relatari si chiar stari de spirit.
ma declar un receptor multumit :)
Ionut.
să nu visezi
și să nu furi din visele altora cam așa se încheia basmul pe care mi-l spunea înainte de
a-mi ascunde viața sub pleoape
m-a impresionat foarte tare aceasta poezie, placut bineinteles, mai ales datorita sinceritatii.
as defini-o ca o sageata de cristal, o poezie pura, de parca Diana, poetul arcas intr-un nufar de lumina loveste cititorul cu evenimente relatari si chiar stari de spirit.
ma declar un receptor multumit :)
Ionut.
0
MSAm cunoscut acum 20 de ani la Braila o poeta care se numea Adriana Sitaru.Nu mai stiu nimic de ea.Scria foarte bine cum scrii si tu.Iti e cumva ruda?
0
BGtextul curge ceea ce e fain
versurile in engleza din final nu isi gasesc rostul
sunt cateva clisee pe ici pe colo care ar putea fi scoase
ex:am ajuns să-mi port crucea\\
ai niste metafore care se lungesc prea mult...
întunericul îmbibat în salivă cu o inimă ca un cancer sacru pe brațe
e prea lunga, renunta la ceva din ea
versul din final: totul trebuia să se preschimbe în aur. Absolut totul
ar putea cadea, nu da prea bine
apoi finalul, in afara de partea din engleza care nu isi are rostul
finalul prea ma duce pe mine ca cititor si imi spune direct: baaa... tu stii ca eu m-am sinucis si ce ti-am spus mai devreme e ce simteam eu... asta e cam ceea ce incerci sa faci... lasa cititorul sa concluzioneze singur, nu il subestima...
uite o varianta de final...
dar mă vei găsi numărându-mi dinții de lapte pe întunericul îmbibat în salivă
vei știi că i-am zdrobit aripile lui jack și că nu mai locuiesc la numărul 42
uneori nici nu mai visez privesc tavanul galben și aud sirenele zbierând
în visele tale mamă
DAR asta e doar parerea mea... versul cu in visele tale mama e genial, imi place la nebunie...
cam atat... aa... mai sunt pe alocuri chestii la care se poate renunta, mai lucreaza putin la ea si o sa iasa ceva de exceptie
asta e tot
cu stima
inoni
versurile in engleza din final nu isi gasesc rostul
sunt cateva clisee pe ici pe colo care ar putea fi scoase
ex:am ajuns să-mi port crucea\\
ai niste metafore care se lungesc prea mult...
întunericul îmbibat în salivă cu o inimă ca un cancer sacru pe brațe
e prea lunga, renunta la ceva din ea
versul din final: totul trebuia să se preschimbe în aur. Absolut totul
ar putea cadea, nu da prea bine
apoi finalul, in afara de partea din engleza care nu isi are rostul
finalul prea ma duce pe mine ca cititor si imi spune direct: baaa... tu stii ca eu m-am sinucis si ce ti-am spus mai devreme e ce simteam eu... asta e cam ceea ce incerci sa faci... lasa cititorul sa concluzioneze singur, nu il subestima...
uite o varianta de final...
dar mă vei găsi numărându-mi dinții de lapte pe întunericul îmbibat în salivă
vei știi că i-am zdrobit aripile lui jack și că nu mai locuiesc la numărul 42
uneori nici nu mai visez privesc tavanul galben și aud sirenele zbierând
în visele tale mamă
DAR asta e doar parerea mea... versul cu in visele tale mama e genial, imi place la nebunie...
cam atat... aa... mai sunt pe alocuri chestii la care se poate renunta, mai lucreaza putin la ea si o sa iasa ceva de exceptie
asta e tot
cu stima
inoni
0
SNAm citit cu atentie ( de mai multe opri chiar) propunerile voastre . O sa o iau pe rand dar mai intai vreau sa specific ca am scris the thing dupa ce am citit \"The world\'s greatest serial killers\".
Florin,
Hm, e greu sa explic ce vroiam sa transmit avand in vedere ca versul cu pricina mi-a trecut pur si simplu prin cap in timp ce treceam nepasatoare pe langa catedrala catolica. De obicei am fost educata sau in fine, m-am autoeducat sa gandesc in imagini. Daca ajuta cu ceva, gandeste-te la nuca pisata amestecata cu miere. It\'s all about perspective. Dar pe cealalta parte s-ar putea sa fie egal cu 0, deci nu te contrazic.
Stefan,
Nu am vreo legatura cu acea persoana, sau cel putin nu una de care sa stiu.
Bogdan,
Imi vine greu sa scot versurile in engleza, chiar daca nu isi au rostul sau nu am reusit sa fac sensul tangibil. Dar am incercat sa fac o legatura prin versul cu inima , pe care l-ai eliminat in varianta propusa. mentionez ca versurile scrise cu italice nu sunt ale mele, dar asa scriu mereu versurile preluate.
Iar ultimul vers e Nichita.
Si aici era o crima , nu o sinucidere, caci moartea ar fi o pedeapsa usoara. I am the woman who killed Jack the ripper:)
cam atat.
Multumesc frumos de comentarii si aprecieri si timpul acordat.
diana
Florin,
Hm, e greu sa explic ce vroiam sa transmit avand in vedere ca versul cu pricina mi-a trecut pur si simplu prin cap in timp ce treceam nepasatoare pe langa catedrala catolica. De obicei am fost educata sau in fine, m-am autoeducat sa gandesc in imagini. Daca ajuta cu ceva, gandeste-te la nuca pisata amestecata cu miere. It\'s all about perspective. Dar pe cealalta parte s-ar putea sa fie egal cu 0, deci nu te contrazic.
Stefan,
Nu am vreo legatura cu acea persoana, sau cel putin nu una de care sa stiu.
Bogdan,
Imi vine greu sa scot versurile in engleza, chiar daca nu isi au rostul sau nu am reusit sa fac sensul tangibil. Dar am incercat sa fac o legatura prin versul cu inima , pe care l-ai eliminat in varianta propusa. mentionez ca versurile scrise cu italice nu sunt ale mele, dar asa scriu mereu versurile preluate.
Iar ultimul vers e Nichita.
Si aici era o crima , nu o sinucidere, caci moartea ar fi o pedeapsa usoara. I am the woman who killed Jack the ripper:)
cam atat.
Multumesc frumos de comentarii si aprecieri si timpul acordat.
diana
0
prețios uneori și lipsit de efect, altul decât acțiunea care nu prea prinde de a impresiona, chiar abdicând de la imagine sau mesaj, așa cum se întâmplă în \"abisul meu respiră uneori praful de pușcă ce-ți îmbracă pielea smolită\" (adică chiar transmiți ceva aici? că de imagine nu poate fi vvorba că nu se poate imagina). uneori și o patinare spre un număr prea mare de determinați, atât în construirea frazei, cât și a propoziției (desculțe în peisajul crispat al trupului unei femei pătrunse de fum vinețiu) - nu sunt un fan al minimalismului neapărat, dar cred că discursul riscă să fie greșit sau prost înțeles.
în rest cred că ai potențial și ai toate premisele să evoluezi.
textul începe foarte bine cred, are o scădere apoi, dar vaga schimbare a perspectivei de după prima strofă salvează un discurs ce risca să nu își mai găsească legitimitatea. apoi finalul cred că se susține și e mișto.