Poezie
Tăcerea zilei de ieri
so we lay in the same grave
1 min lectură·
Mediu
îmi scrijelesc testamentul cu unghiile în locul unde caracatița
își îneacă miile de brațe
doar noptea aud cum picură tăcerea zilei de ieri și adesea
în visele monolitice culeg roua și o ascund în palme
ca o iubire nedestăinuită
e ciudat sentimentele nu au culoare deși le-am desenat
mereu în alb și negru
spațiul dintre mormintele noastre crește să mă aștepți
la ora cuvintelor nerostite în același loc de veci
oasele mele își vor legăna ultimele gânduri la picioarele tale
de asta te iubeam
stăteai nemișcat nu înțelegeai cum se privește dincolo de apusul soarelui
e ciudat urmele mâinilor tale îmi ard încă trupul
mai lasă-mă o clipă n-am terminat ultimul basm în care
\"te port pe sânge mai departe\"
își îneacă miile de brațe
doar noptea aud cum picură tăcerea zilei de ieri și adesea
în visele monolitice culeg roua și o ascund în palme
ca o iubire nedestăinuită
e ciudat sentimentele nu au culoare deși le-am desenat
mereu în alb și negru
spațiul dintre mormintele noastre crește să mă aștepți
la ora cuvintelor nerostite în același loc de veci
oasele mele își vor legăna ultimele gânduri la picioarele tale
de asta te iubeam
stăteai nemișcat nu înțelegeai cum se privește dincolo de apusul soarelui
e ciudat urmele mâinilor tale îmi ard încă trupul
mai lasă-mă o clipă n-am terminat ultimul basm în care
\"te port pe sânge mai departe\"
044025
0
e ciudat sentimentele nu au culoare deși le-am desenat
mereu în alb și negru\"
Diana, am ales aceste versuri pentru că mi-au plăcut foarte mult. Titlul nu mi se pare cel mai potrivit... eu aș zice - \"Tăcerea zilei de ieri\". este doar o sugetie... sper să nu te supere.
te citesc cu plăcere.
cu drag,
Madim