Prima poezie

de la facerea lumii încoace
am tot scris despre viață în toate chipurile
omenești clandestine am cuvântat în locul ierbii
ne-am ridicat eul în șapte zări ale acelorași melaguri
am construit curcubeie de lacrimi și am adunat
tăcerea de pe jos

frântură cu frântură
m-am construit din ramuri de măslin
după chipul și asemănarea primei femei
dintr-o viață nouă

dă-mi mâna
scoate-mă la suprafața abisului de gânduri
arată-mi cum să mă aștern pe portativ
cum să îndur greutatea de a mă fi născut
notă muzicală
cum să car pe umeri grațios o idee
până la apogeul dintâi

prima poezie s-a născut în mine
cu aripi de fluture albastru




zbor spre tine cu pleoapele lipite
contra
stelelor