Știri despre nimic
Trecuseră două zile în care pur și simplu Pur și simplu Deschisesem ochii printr-o pânză deasă de urdori și mahmureală M-am întors cu fața la tine, era liniște Dormea și ora opt și sufletul nostru
Marți spre Luni
Era aproape Marți și pereții se crăpau de ziuă Noaptea de Luni se târâse pe brânci să-și ducă chinul la bun sfârșit și îmi bătea în geam să o primesc în casă și să-i dau altă cămașă că a ei se
Tuse
Un fum sănătos de parcă plămanii aveau să-mi explodeze de bucurie Nici pe ei nu i-a întrebat nimeni cum se mai simt zilele astea Mai ales că a tot plouat, orașul a fost supra aglomerat și parcă
Câteva zile
Au mai trecut câteva zile umblând desculț prin cioburi Și parcă trec toate Și tu bați în pieptul meu ca-n porți de metal Și am ecou, și tremur Îmi cresc vene prin tine când ne atingem
Rețetă de vară
Se topesc bucăți de soare peste noi Nu oameni, picturi abstracte în ulei Ne scurgem pe asfalt, ne remodelăm Avem ochelarii de soare la noi Arome minunate, colorate în natură Orașul verde,
Desuuri de vară
Mă curăț de noroi și intru in casă Pe ploaia asta nici îngerii nu mai zboară Îmi picuri licori amare în pahar Când plîngi ca o vioară Îmbracă-te lejer și vino lângă mine Îmi place cum îți
Plâns albastru
Plouă, intuneric albastru se prelinge pe geamuri În cameră zăpușeală, pereții miros a bere Marș funebru pe tabla casei Astăzi a fost o zi bună Copii s-au jucat în parcuri, tinerii au stat la
Niște lași ... sau nu
Spune-mi poet deși ... Defapt spune-mi pictor... sau nu... Privește și tu cum moare natura, condeiul trage aer în piept oboist Pereții ăștia-mi acaparează ura, și umbre strigă dar nu aud
Acolo unde mi se-ntorc pașii
Am să mă întorc pe drumurile astea Am să mă întorc să reîntineresc oricât de sete mi-ar fi Să-mi simt sângele pulsând în vene, să merg desculț să-mi călesc curajul Să mă simt nemuritor
Un nod de lumina
Decăzusem a nu știu câtă oară odată cu Basquiat Vlad dormea învelit pe podea, beat, lăsase descoperit doar un cap alb, chel, sculptat parcă în marmură, un Pogany masculin Din când în când
Nici iarna din spatele casei
Câteva raze de soare și țurțurii plâng că-și pierd candoarea vârfurilor ascuțite Nu cunosc pe nimeni pe care să nu-l fi provocat la duel cu un țurțure când eram mic Cum ar fi iarna fără țurțuri
Picături amorfe
Îmi pare rău că ploi au inceput să cadă, parbrize fără stergătoare plâng Sunt zeci de biografii de citit pe foile astea de asfalt Cât de profund...plouă cu găleata Și mersul prin ploaie e prea
Implozii sufletești
Nimic nu s-a schimbat de atunci Mă simțeam străin de acele locuri, defapt eram străin Îmi vuiau urechile de reproșuri Iubeam fiecare loc în parte,fiecare persoană și sufeream lafel de mult la
Hello my love
mototoleam gândurile în căutarea timpului pierdut noi...tot noi un zâmbet mai subtil poti sa râzi și sa plângi oricând..dar numai o singură persoană te poate face să râzi atunci când ești
...iar seara adormim un trup
zorii zilei printre franjurii pleoapelor tale tablou fără ramă în palme țin un chip din care îmi sorb viata îți sarut mâinile, îți sărut fața am respirat cu tine același oxigen, acum,acum sunt
Sfârșitul lumii începe când aprinzi lumina
Perioadele în care nu ai curent electric de exemplu Măcar o zi de n-aș avea Să te răgasesc în întuneric și să te prind de mână Am vorbi despre… Despre cât timp a fost între noi Sau nu, mie îmi
Escapadă in Poltergeist
Vezi? Nu am nimic pe mine, îmi înfig unghiile în piele de disperare, de durere Zbier înăbușit, fără sunet în urechea diavolului ce-mi zâmbește din fotoliu Se plimbă gol prin cameră trupul meu și
Tramvaie
Ambiții desprinse din filme de Oscar Din drame cu dame în rol principal Ce-și curăță ceața de pe tenul de opal Și-și înfig tocurile în durul trotuar .................................... Am crize
În pași de infirm
Dar ei nu au plâns când te-au auzit strivind liniștea sub talpa ta Și-au acoperit de mult ochii cu țărână Te-au înjurat in gândul lor imaginându-te goală și au grohăit ca niște porci peste trupul
Dentocalm
Te trezești brusc cuprins de ambiguitate cu toți cunoscuții in jurul tău “Pune-ți o dorniță! “ iar in fața ta ard lumanari Sufli, aplauze ca la o piesa căreia i se cere bis iți înfundă
A picat ca mort
Nu domnule,eu nu am împușcat pe nimeni Poate doar pașii când i-am auzit M-am speriat și am crezut că vine o umbră, un nimeni, un nimic Dar eu,eu nici măcar n-am pușcă și nici pistol sau vre-un
Radiografia unei zile fericite
pozie, muzică, pictură artiști burghezi lipsiți de interes nu știti sa scrieti, zgâriați e atât de frumos asfaltul primește-n împărăția lui un prost vin sec, aspru, ambient plăcut striviți-n
Fracțiuni de Octombrie
Poeți îmbrăcați în scoarțe de copac zgârie pagini albe cu crengile lor Călugări sclerozați mirosind a urină le blesteamă creația În parcuri au rămas doar poeții, Nu au mai scris nimic nou,
Bancuri despre poeți triști
Usucă-ți lacrimile cu praf de pe mobilă și mai bine citește-mi bancuri despre poeți triști Romantici deceptionați, simboliști dezaxați, moderniști vizi Mânjește cuvintele cu roșul rujului tău și
Îngeri de jurnal
Dormeau albi îngerii mei retardați Îi mângâiam pe tâmple cu palme din pagini de jurnal Pe degetul arătator numele tau îl apăsam pe amintiri răcnind de durere ; tăceam Stropi de întuneric violet
Film noir
Ultimul film alb-negru mi-a plăcut Însă acesta nu e tocmai grozav Poate din cauza faptului că este ieftin Poate din cauza subtitrării fără diacritice m-am pierdut în traducere Poate din cauza
Sunt bine nu-ți face griji
Cât despre mine…sunt bine nu-ți face griji Îngeri retardați au grijă de mine Am primit trei bilete de la tine dar nu ți-am putut răspunde… Îngerii au smuls aripile porumbeilor crezând ca vor putea
Camin Fericit
O invitație la dans și un zâmbet macabru Vedeai chip de zână dar în umbra ei era chiar dracu Þi-a înfipt gheara în piept , și-a scrijelit în pielea ta numele Trei cicatrici, o să-i porți pe viată
Nopți de vegheat stafii
Sângele începea să se închege pe gresia imaculată a camerei de gardă Trecuse ceva timp dar încă așteptam... Din când în când ațipeam dar îmi trăgeam palme peste față pentru a nu rata momentul Una
Stafii pe ritmuri de Ceaikovsky
Ma hotărâsem sa invăt sa dansez Stafiile pot...le urmăresc... sunt fascinante E locul perfect O cameră de hotel, Parfumul dulce al damelor ieftine Fereastra imensă prin care luna imi lumineaza
Steaguri albe
S-au vărsat prea multe lacrimi din ochi plini de durere Și-am ridicat toți steaguri albe în față celor cu putere Am plecat capul în semn de închinăciune în față celor cu bani Și am uitat
Poveste
Îl vedeam rar umblând rătăcit pe străzi Își ținea capul plecat,ascuns în gulerul înalt al paltonului, Părul îi acoperea urechile iar umerii îi erau aduși în față, Rareori sălta capul să
27.12 ora 3.22
Decembrie 27 ora 3.22 dimineata, Ne bucuram ca ninge, Ne aminteam trecutul,iar eu treceam peste inca o zi in care ai uitat ca te astept \"La mine nu ninge asa ca la tine Nici iarna nu ne
Eram tot acolo
Aerul gros din camera parca imi cere sa deschid fereastra Dar eu sunt tot acolo... Jocul de umbre de pe pereti se sincronizeaza perfect cu ticaitul ceasului si zgomotul obsedant al picaturilor de
Pe mine de ce nu m-a intrebat nimeni?
Pe mine de ce nu m-a intrebat nimeni? Eu unde am fost cand s-a decis sa se creeze lumea? V-ati strans cu toti, v-ati sfatuit si a-ti creat un plan: Le dam liberul arbitru\' pentru a le da impresia
Regret de iarna
Miroase a ger,a iarna, a poveste Miroase a tot ce a fost si nu mai este Miroase a amintiri, a copilarie A tot ce e, ce mi-as dori sa fie Pe strazi e galagie si culoare Ferestre luminate,
Etape
Umblu cu tine de mana prin singuratatea mea Drumuri albe pietruite se strivesc sub talpile noastre Vantul sufla natura de cenusa si o imprastie in jurul nostru Te strang puternic de mana, ma
Alb
Respiratia mi se sacadeaza auzindu-ti pasii....... Mi s-a parut, era doar o stafie Imi revin repede Deja nu imi mai controlez emotiile Ar fi bun un diazepam...sau doi...sau trei...sau
De ar fi stafiile sa moara
Ce camera intunecata Stafii alearga-n ea Ce joc de umbre pe pereti, Ce sunete ciudate, Ce singur sunt aici in ea Ce.......nostime-mi par toate. Sa deschid geamul? Nuuu, de ce? Sa iasa toate
Regret de toamna
Cum plange toamna frunze pe asfalt Si cerul pare ca s-a imbolnavit Cum oare cerul atat de inalt Azi il privesc ca si cum ar fi mic? Se ratacesc si stelele pe cer De intind o mana pot sa le
Ratacit intr-un gand
Se pierd cuvintele in noapte Si alerg cu pasii goi si reci Off nu pleca te strig in soapte Dar tu pleci In urma pasilor mei acum Sunt urme de regrete Ma tai in cioburi, intru in fum De
