Fracțiuni de Octombrie

Poeți îmbrăcați în scoarțe de copac zgârie pagini albe cu crengile lor

Călugări sclerozați mirosind a urină le blesteamă creația

În parcuri au rămas doar poeții,

Nu au mai scris nimic nou, dragoste nu mai e, doar câteva crize de isterie

Adormim în fiecare noapte zgribuliți de frig îndesându-ne carți deschise pe sub paltoane

Octombrie ne plouă mărunt în vene și visăm la noi revoluții

Dimineața ne trezim cu pleoapele lipite din cauza conjunctivitei

Admirăm razele soarelui printre ramificația venelor Îmi caut muze în doamne cu trup subțire învelite în paltoane prea grotești pentru gingășia lor

Alerg cu privirea după autobuze pierdute, am uitat numele ei, am uitat numele meu

Îmi trimit scrisori de dragoste cu parfum de damă semnate cu destinatar anonim

Aerul miroase tot mai mult a ger acoperind până și mirosul greu al cadavrelor toamnei

Ne-am întrupat în oameni fără a ne dori asta, ne-am născut toamna fără glas pentru a ne cînta isteria

Ne-am înfruptat din trupul fiecărei femei fără a-i cunoaște numele, am fost oameni, octombrie a trecut peste noi.