Marți spre Luni

Era aproape Marți și pereții se crăpau de ziuă

Noaptea de Luni se târâse pe brânci să-și ducă chinul la bun sfârșit și îmi bătea în geam să o primesc în casă și să-i dau altă cămașă că a ei se rupsese în coate

Mirosea a albastru de metil

Am primit-o în casă, i-am schimbat cămașa de noapte

Am căscat adânc amandoi de parcă mușcam din lună,

Ne-am uitat unul la celalat și am decis din priviri să mai dormim măcar până la 10:00