Poezie
Sfârșitul lumii începe când aprinzi lumina
2 min lectură·
Mediu
Perioadele în care nu ai curent electric de exemplu
Măcar o zi de n-aș avea
Să te răgasesc în întuneric și să te prind de mână
Am vorbi despre…
Despre cât timp a fost între noi
Sau nu, mie îmi place să fie noroi pe jos dar să nu am adidașii mei în picioare
Aș putea dansa așa cum nu m-am priceput niciodată, să râd,să râzi
Am vorbi despre corăbii căci nici unul nu ne pricepem la ele
Le-am ancora de gâtul albatroșilor care ne-ar duce în nori
Am plânge albatrosul lui Baudelaire, tu ai plânge mai mult.
Auzi? Aprinde puțin becul să văd sfârșitul lumii.
Sunt plante uscate, și totul e murdar și mă gândesc la crime pasionale când văd atați boboci de flori uscați. Stinge-l!
Și cântă-mi un vechi cântec londonez
Defapt știi ce?
Mă gândeam să mergem la gară să ne luam la revedere cu batista de la toți călătorii
Aș fi vrut să alergăm în ploaie astăzi dar…
N-am avut curaj niciodată sa te intreb dacă mă iubești
Mă gândeam că ar pieri vraja, nu-i așa?
Păcat că suntem personaje fictive și trăim doar o zi
Ar trebui sa mergem acasă, bate vântul si plouă mărunt
Ne scurgem amândoi printre pereți de piatră
Și plâng trei saxofoane în drumul către casă.
002724
0
