Poezie
Tramvaie
1 min lectură·
Mediu
Ambiții desprinse din filme de Oscar
Din drame cu dame în rol principal
Ce-și curăță ceața de pe tenul de opal
Și-și înfig tocurile în durul trotuar
....................................
Am crize de timp în care aleg,
În mine citesc pagini lipsite de sens
Cărți de mâna a doua,
Exact ca atunci când îmi rup cojile rănilor
Plăceri…
Mă dor des amintirile deși nu sunt om
Uneori am dureri atât de groaznice încât simt că nu am picioare
Mă întreb de ce am omul în mine
Oare el ma vrea?
Tristețea? ne face sa cântăm
Uneori ne lovește organele de metal
Nu plângem,
Suntem prea sadici, avem cuvântul
Facem rau,
Chiar și atunci când prindem toate troleele înjurăm tramvaiul ce l-am pierdut ieri
Mi-e dor de gândul că iubesc o femeie
Mă revolta faptul că statul nu-mi permite asta.
002461
0