Implozii sufletești

Nimic nu s-a schimbat de atunci

Mă simțeam străin de acele locuri, defapt eram străin

Îmi vuiau urechile de reproșuri

Iubeam fiecare loc în parte,fiecare persoană și sufeream lafel de mult la fiecare despărțire

Și plozii ăia mici care se învarteau în cerc zi de zi cu soarele topit în părul lor

Îi întâlneam mereu în diferite locuri acum mă întalnesc ei pe mine

Și ce dor îmi e să văd cum lumea se împiedică de praguri încercand să pășească în jocul nostru

Acum diminețile n-au parfum și coloana mea vertebrală parcă e o bucată de sârma ghimpată

Și parcă-mi place.

Răndurile care ma torturează

Ne scrijelim semnături pe foaie să știm care, cui aparțin

Mă doboară uneori gândul că nu o să termin niciodată iar într-una din aceste serii de torturi picătura chinezească o să-mi zdrobească psihicul

Mă ambiționez strigând că-mi place și chiar îmi place până când sună alarma să mă trezesc

Și nenorocitele astea nu-mi dau pace, mi-au dat diazepam doar să le las in pace

Dar eu le vreau

Periferiile mele labile,infame

În nopți neortodoxe când sentimentele vor să respire

Când palmele îmi picurau cerneală prin vârfurile degetelor

Cănd iți trasam tribale pe trup din tălpi până la ceafă, îmi prind mâna în părul tău precum o clemă

Făceam antiteză în sentimente, în respirații

Iar dimineața mă simțeam ca un străin, defapt eram străin.