Dentocalm

Te trezești brusc cuprins de ambiguitate cu toți cunoscuții in jurul tău

“Pune-ți o dorniță! “ iar in fața ta ard lumanari

Sufli, aplauze ca la o piesa căreia i se cere bis iți înfundă timpanele

Apoi… cortina cade

Închizi și ultimul nasture la palton apoi îți acoperi urechile în gulerul înalt și îmblanit

Senzația ce o ai nu-i din cauza faptului că cineva te urmăreste,sunt doar umbre

Ai uitat numele străzilor nu-i așa?

E curios cum toți ne rătăcim măcar odata in viață intr-o noapte cețoasă pe o stradă lăturnica

Iar noi, noi respirăm acea ceață, inhalăm fiecare particulă, ne umplem de ceață

Ne pierdem, rătacim pe ziduri ale căror tencuieli au căzut lăsînd căramizi roșii să ne inspire în spațiul neumplut cu mortar

Traim în acea crapătura precum o carie, ne dezvoltăm în acel spațiu mic și suntem îngropați la fiecare renovare

Diminețile te prind mahmur în drum spre muncă gândindu-te că șeful a spus de n ori asta e ultima dată, speri ca astăzi să nu fie o excepție

Pensionarii strategici iși castigă bine-meritatele locuri în tramvaie apoi privesc victorios, mândrii, îngamfați restul călătorilor

Au fost la biserică apoi la vot

Un tramvai plin de pensionari care au votat viitorul tinerilor transformă aerul într-o cremă sleioasă, un amestec de zer ,naftalină ,flori de liliac si urină

Mă panichez și transpir precum un claustrofob, îmi prind mâna de o bară lângă restul de oase atârnate

Toți codrii, iubirile pierdute , nopțile înstelate se pot rezuma acum la o țigară

Poți încadra toate imaginile ce te bântuie în fumul unei țigări,în filtrul sau în tutunul ei

Îmi simt palmele murdare ori de câte ori ma gândesc la iubire, prefer sâ cred câ barele tramvaiului au fost slinoase

Ma șterg în interiorul buzunarelor și injur de zor .