Nopți de vegheat stafii

Sângele începea să se închege pe gresia imaculată a camerei de gardă

Trecuse ceva timp dar încă așteptam...

Din când în când ațipeam dar îmi trăgeam palme peste față pentru a nu rata momentul

Una dintre ele întinsese o mână spre mine cu cinci minute în urmă dar i se sparse

Cea cu ochii albaștri murise fixându-mă cu privirea

Mă simțeam intimidat de frumusețea ei precum un școlar din clasele primare

Cadavrul ei îmi aduce aminte de felul in care reacționam când mă privea diva clasei...ohh îmi scapă numele ei

Fixam bărbia în piep iar sângele ce-mi trecea prin urechi și obraji părea să mi se coaguleze sub piele

Incercam să o privesc cu ,coada ochiului dar fața ei albă și părul ei blond îmi fixa privirea pe diferite coperți de caiete

Revin la realitate,citesc condica spitalului doar pentru a mă feri de privirea ei

137 de persoane injectate într-o singură zi...oare mâine cine mai injectează pacienții cu însănătoșire la fiolă?

Mă plimb prin juru lor și deodată un fior rece imi trece pe șira spinarii

Zgomotul ceasului ce anunță ora 5 dimineața îmi crescu adrenalina crezând că a venit momentul mult așteptat

Mă așez pe scaun dezolat, vocile din capul meu împrăștie zvonuri că nu vor mai apărea

Incă o oră și soarele îmi va orbii ochii cu care le vedeam numai pe ele

Imi sprijin bărbia în podul palmei și privesc cum razele soarelui le imbracă în haine noi albe iar ele încep să se plimbe prin salon

Răsăritul se transformă in eprubete cu sânge sparte de voci feminine

Mai ucid o noapte...poate nu au dispărut toate stafiile.