tinem in pumni datorii ancestrale
plimbam in lesa vietile noastre ingreunate de pacate mai vechi.
mai demult aveam curajul sa strig \"ce imi pasa ?\"
prin mica usa de comunicare a coconului meu
intre noi
cuvintele renuntasera demult la sensurile ascunse,
ne cunsoteam de prea multa vreme
fiecare
ca un buzunar vechi
al aceleiasi haine.
ne priveam in ochi cu siguranta
in secundele
sus, aveai dintii frumosi
caci zambetul tau nu trada niciodata
nimic din ceea ce ar putea prevesti
pe unul dintre marii cuceritori
din povestile pentru copiii creduli.
jos insa
dintii iti
cateodata
amoriti intr-o stare de veghe
priveam neputinciosi cum amurgul
se coboara peste visuruile noastre imbatranite
inainte de vreme.
parerile tale
strapungeau nepasatoare
ne construiam uneori
pe fetele noastre ridate de amaraciuni juvenile
machiaje inselatoare plasmuite din copilarii si ambitii
dar cuvintele noastre inutil de abile
se impleticeau in discutii
cateodata
inotam cu bratele intinse ca o lebada
caci in povestea asta lebedele avusesera si ele odata brate;
alteori
cu bratele lipite strans de un corp uleios
inaintam dusa de un curent
puteam sa dau si cu sutul
in sufletul tau ca o minge abila
nimic nu s-ar fi clintit
numai culoarea infasurata in muguri
si ingerul
ar fi plecat rabdatori capul
ca in fata unui dezastru al
tipam nu de mult
intr-o cana cu ecou,
intr-o oala
potcovita cu idei si cu visuri.
incepeam sa invatam,
incepeam sa luam lectii de viata
parca cineva cususe cu nylon si ata
o poveste
lumina razbatea nebuna
prin grilajul osos al coastelor tale;
imi aduc aminte ca incercai sa pronunti ceva
nu se leaga, nu se leaga spuneai
si mai storceai putin dintr-o lamaie
in cuvintele
era frig pe strada in dupamiaza in care m-am nascut
imi aduc foarte bine aminte
pielea mea era incretita
ca dupa o baie lunga si trista.
in maternitate
o maimutica strangea la piept un pui de
ne vom intalni poate
intr-o alta poveste
mai rabdatoare cu timpul si cu oamenii
happy end...
pana atunci
o sa-ti trimit all my loving
printr-o papusa voodo
pe care o sa o mangai
in
pe tine te stiu
de demult.
dintr-o poveste pe care
am auzit-o odata
cand cocorii tipau fadouri
sub nori de zapada in moscova.
tristetea ajunsese la os
si lumina asta lasa
nu mai avea
tacerea era
poate ultimul avatar al suferintei asteia lase
ce se intrupase demult
intre cer si pamant.
lumina zacea putrezita de timp
undeva la un capat al vietii
plangandu-si
soarele isi strangea becuri in camara
intrerupatoare, lanterne, chibrite,
brichete si lumanari de nunta sau de botez.
leul canta nestingerit la pianul dezacordat
al nepasarii
caci leoaica
\"si totul o sa straluceasca galbui
intr-un apus turbat
copii carbonizati o sa se tina de mana ,
acvariile cu pesti si ceasca ta de lapte
vor porni-o cu toti inspre luna
pentru ca vezi bine
in
si oamenii se mai schimba - imi spuneai nu demult
obrajii nerasi
erau tristi
sau slabi
sau hasurati,
se vindea sange la negru
doar ca tigrul si vaca te gasisera deja pe tine
si nu pot
ploua-n rafale peste copenhaga,
spune-mi
de ce te prefaci ca eu nu exist
bate si vantul si-i ceata
te-as minti de ti-as spune
ca nu mi-e sufletul trist.
ploua-n rafale peste copenhaga
eu
in seara asta ma imbat cu cuvinte
si vreau
sa vii si tu sa stai langa mine.
in seara asta vreau sa tac,
tu sa ma-ntrebi
nu-mi aduc aminte ce,
eu sa tac in continuare
pentru ca n-as stii ce
du-ma, te rog
acolo unde misterele tac,
unde serpii se-ncolacesc pe cuvinte,
unde mirosul trupului tau
devine culoare,
unde soarele nici nu apune
nici nu rasare,
unde noaptea urla in
criminalule, criminalule
tipam sacadat
tipam, silabiseam apasat
in timp ce saream disperata
pe arcurile patului tau;
tavanul era prea jos.
ce, crezi ca n-au mai fost criminali
exclamam
hansel isi presarase drumul cu pietricele
tu ti-l presarasei cu randuri,
cu boabe cu filament
sa stii sa te-ntorci inapoi
pe acelasi drum de cuvinte.
pe vremea aia, vezi tu, cetatene
eu eram
cuvintele tale erau
prea amare,
ma dureau ca niste palme
de fier
taci, nenorocitule, taci!
iti strigam de pe geam.
crapa de ziua,
tu inca imi rostogoleai
bile de otel pe frunte
imi
scria guinness pe tine in seara aceea
batusei probabil
recordul la indiferenta
si tigari
anyway nu conta
mi-era frica putin
desi as fi putut oricand
sa te strig, sa te scuip, sa te-njur
si