cocon
tinem in pumni datorii ancestrale plimbam in lesa vietile noastre ingreunate de pacate mai vechi. mai demult aveam curajul sa strig \"ce imi pasa ?\" prin mica usa de comunicare a coconului meu
intelesuri (II)
intre noi cuvintele renuntasera demult la sensurile ascunse, ne cunsoteam de prea multa vreme fiecare ca un buzunar vechi al aceleiasi haine. ne priveam in ochi cu siguranta in secundele
celui care musca (I)
sus, aveai dintii frumosi caci zambetul tau nu trada niciodata nimic din ceea ce ar putea prevesti pe unul dintre marii cuceritori din povestile pentru copiii creduli. jos insa dintii iti
marina (I)
cateodata amoriti intr-o stare de veghe priveam neputinciosi cum amurgul se coboara peste visuruile noastre imbatranite inainte de vreme. parerile tale strapungeau nepasatoare
draga Tu
ne construiam uneori pe fetele noastre ridate de amaraciuni juvenile machiaje inselatoare plasmuite din copilarii si ambitii dar cuvintele noastre inutil de abile se impleticeau in discutii
poveste din amintirea unui monom (III)
cateodata inotam cu bratele intinse ca o lebada caci in povestea asta lebedele avusesera si ele odata brate; alteori cu bratele lipite strans de un corp uleios inaintam dusa de un curent
labirint (II)
puteam sa dau si cu sutul in sufletul tau ca o minge abila nimic nu s-ar fi clintit numai culoarea infasurata in muguri si ingerul ar fi plecat rabdatori capul ca in fata unui dezastru al
urare (I)
11 copii sa-ti sperie gandul, 11 povesti sa-ti lunece cuvantul, 11 doctori sa-ti roiasca in jur, 11 lumanari verzi cu abajur, 11 pasari sa-ti danseze in palma, 11 flori langa viata ta
calendar ne noiembrie
tipam nu de mult intr-o cana cu ecou, intr-o oala potcovita cu idei si cu visuri. incepeam sa invatam, incepeam sa luam lectii de viata parca cineva cususe cu nylon si ata o poveste
amintire latenta
lumina razbatea nebuna prin grilajul osos al coastelor tale; imi aduc aminte ca incercai sa pronunti ceva nu se leaga, nu se leaga spuneai si mai storceai putin dintr-o lamaie in cuvintele
in amintirea umbre(le)lor ude
era frig pe strada in dupamiaza in care m-am nascut imi aduc foarte bine aminte pielea mea era incretita ca dupa o baie lunga si trista. in maternitate o maimutica strangea la piept un pui de
colaj
ne vom intalni poate intr-o alta poveste mai rabdatoare cu timpul si cu oamenii happy end... pana atunci o sa-ti trimit all my loving printr-o papusa voodo pe care o sa o mangai in
poveste de iarna
pe tine te stiu de demult. dintr-o poveste pe care am auzit-o odata cand cocorii tipau fadouri sub nori de zapada in moscova. tristetea ajunsese la os si lumina asta lasa nu mai avea
ultimul avatar
tacerea era poate ultimul avatar al suferintei asteia lase ce se intrupase demult intre cer si pamant. lumina zacea putrezita de timp undeva la un capat al vietii plangandu-si
balada becului spart
soarele isi strangea becuri in camara intrerupatoare, lanterne, chibrite, brichete si lumanari de nunta sau de botez. leul canta nestingerit la pianul dezacordat al nepasarii caci leoaica
joc sau joaca
\"si totul o sa straluceasca galbui intr-un apus turbat copii carbonizati o sa se tina de mana , acvariile cu pesti si ceasca ta de lapte vor porni-o cu toti inspre luna pentru ca vezi bine in
soclului inca gol
si oamenii se mai schimba - imi spuneai nu demult obrajii nerasi erau tristi sau slabi sau hasurati, se vindea sange la negru doar ca tigrul si vaca te gasisera deja pe tine si nu pot
contur
ploua-n rafale peste copenhaga, spune-mi de ce te prefaci ca eu nu exist bate si vantul si-i ceata te-as minti de ti-as spune ca nu mi-e sufletul trist. ploua-n rafale peste copenhaga eu
sepia
in seara asta ma imbat cu cuvinte si vreau sa vii si tu sa stai langa mine. in seara asta vreau sa tac, tu sa ma-ntrebi nu-mi aduc aminte ce, eu sa tac in continuare pentru ca n-as stii ce
fata morgana
du-ma, te rog acolo unde misterele tac, unde serpii se-ncolacesc pe cuvinte, unde mirosul trupului tau devine culoare, unde soarele nici nu apune nici nu rasare, unde noaptea urla in
lollypop cu gust de infrangere
criminalule, criminalule tipam sacadat tipam, silabiseam apasat in timp ce saream disperata pe arcurile patului tau; tavanul era prea jos. ce, crezi ca n-au mai fost criminali exclamam
fairytale cu gust de tutun
hansel isi presarase drumul cu pietricele tu ti-l presarasei cu randuri, cu boabe cu filament sa stii sa te-ntorci inapoi pe acelasi drum de cuvinte. pe vremea aia, vezi tu, cetatene eu eram
Esc
cuvintele tale erau prea amare, ma dureau ca niste palme de fier taci, nenorocitule, taci! iti strigam de pe geam. crapa de ziua, tu inca imi rostogoleai bile de otel pe frunte imi
guinness
scria guinness pe tine in seara aceea batusei probabil recordul la indiferenta si tigari anyway nu conta mi-era frica putin desi as fi putut oricand sa te strig, sa te scuip, sa te-njur si
