Poezie
marina (I)
1 min lectură·
Mediu
cateodata
amoriti intr-o stare de veghe
priveam neputinciosi cum amurgul
se coboara peste visuruile noastre imbatranite
inainte de vreme.
parerile tale
strapungeau nepasatoare amurgul
ca o goeleta cu panze
arcuindu-se, lovindu-se, pierzandu-se
in mugetul marii amorite intr-o stare de veghe.
cineva, nu stiu cine
imi facuse cadou mai demult
o papusa imensa si rece
care mergea alaturi de mine
uneori o vedeam, alteori ramanea mult in spate,
ne plimbam pe malul marii la amurg
si ma purta ca prin vis intr-o stare de veghe,
atunci cand picioarele mele pareau amortite si lungi.
strangeam asadar una cate una
intr-o scoica povestile
pe care
incercam mai apoi sa le descifrez
la umbra unui marinar amortit si batran
desi
nu mai aveam nevoie de umbra
caci amurgul se coborase demult printre noi.
013.335
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ruxandra stanescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
ruxandra stanescu. “marina (I).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ruxandra-stanescu/poezie/38020/marina-iComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MBMBMonica-Ioana Bălan✓e ceva vreu un element marin, o imagine suava pe aici printre randuri, in randuri care mi-a last o impresie faina; potisa-i spui nostalgie
0