Poezie
intelesuri (II)
1 min lectură·
Mediu
intre noi
cuvintele renuntasera demult la sensurile ascunse,
ne cunsoteam de prea multa vreme
fiecare
ca un buzunar vechi
al aceleiasi haine.
ne priveam in ochi cu siguranta
in secundele lungi de lupta intinsa,
caci intre noi
cuvintele nu se mai arcuiau
nu se mai intindeau elastice
ca niste punti
sovaielnice si usor indraznete.
uneori
imi placea sa-ti aduc aminte
de serile de vara in care
frunzele grele
se leganau insinuant in lumina distrata a felinarelor ude
de vocea mea plina de modulatii nebanuite
care din barurile aglomerate,
de pe stradutele inguste ale orasului tau
se incorda, se lumina
din adancurile cele mai pline
pana sus in exploziile indraznete si tremurate
ale vocalelor vii.
de obicei insa
ne lasam orbiti de orgolii stupide
desi povestea tot acolo ducea,
intr-un intamplator calculat
tot unul cu celalat ramaneam
pana la urma
cand se stingea lumina
si cuvintele se dezbracau de intelsurile ascunse.
003179
0