Poezie
fata morgana
1 min lectură·
Mediu
du-ma, te rog
acolo unde misterele tac,
unde serpii se-ncolacesc pe cuvinte,
unde mirosul trupului tau
devine culoare,
unde soarele nici nu apune
nici nu rasare,
unde noaptea urla in stele,
pasari cu aripi zdrelite
invata sa zboare
iar cerul
miroase a fum.
du-ma in fiecare zi
(lucratoare inafara de concediu si sarbatori)
pas de pas,
cuvant de cuvant,
mana de mana,
clipa de clipa,
tacere de tipat.
du-ma peste linia orizontului
traverseaza-ma in brate
acest prag de lumina si intuneric
aceasta punte intre
eu mare,
tu soare
ia-ma cu tine
in acel balamuc de sentimente,
du-ma cu tramvaiul
spre centrul pamantului
spre dimineata,
spre seara,
sau spre singurul ochi
al fetei morgana.
013553
0
1.corect gramatical este fata morganei
2.prea multe imagini tipice, gen pasari cu aripi zdrelite, mare cu soare, tacere cu tipete.
cred ca ti-ar prinde un pic bine sa mai chintesentiezi (ce cuvant nesuferit) poeziile tale, adica sa inlaturi ce ar putea sa fie prea mult si chiar inutil. ca si in opinia precedenta cred ca ultima parte este cea mai interesanta.