ce trista realitate si mov !
eu sunt
nimic mai mult
de ce eram si ieri.
tu esti
inventia mea.
am crezut
ca daca inventez o adresa de mail
o poza
si niste randuri
scrise de mine
ce frumos ma prefac ca existi
ce ochi goi
si ce tristi
suntem noi
cei ce trebuia sa existam.
ce rece si alba e luna
o virtuala strangere de mana
si virtualul sarut
dintre buzele mele
si
sunt infinitul spatiu dintre 1 si 2
pe uitata axa a durerii.
tacuta, bolnava,
sunt nestiuta muza a tacerii.
sunt sangele ce picura cald
prin golul aerului
taiat de glontul infirm al
muribundul fluture-albastru
si-a deschis aripile pe coala mea
din nepasare, cu lingurita
l-am amestecat in cafea.
si fluturul mi se zbate in gat
aripile-i tremura reci
afara e noapte si
gandurile mele lipesc materia
albastra, dezorientata.
demiurg in delir refac lumea
si gandurile mele lipesc particole
cu forme mei simple
cu fete ridicole.
dar lumea astfel creata de
am crezut
ca impartirea la 2
a vrut
sau cel putin a incercat
sa dea un rezultat exact.
am crezut
ca irevocabilul se va schimba
ca il voi avea in mana
ca un cub,
ca o durere.
am
diseca-ma, singuratate
in mii de vocale
inventate anume
pentru a-ti ascuti bisturiul.
imparte-ma, singuratate
in cifre, in litere si in culori
eticheteaza-ma
si arhiveaza-ma
n-a fost sa fie
asta e, iubite...
lasa amintirea vie
si taci.
ti-aduci aminte, iubite
in garsoniera de pe 1 mai
silabisind dintr-o carte
stangaci incercam sa pronunt
/le louvre/, /tour
te cred,
ca si cand n-as sti ca ma minti,
ca si cum
si tu m-ai crede, fara sa stii
ca eu te cred.
te privesc
ca si cand n-as sti ca tu nu ma vezi,
ca si cum
si tu m-ai privi, fara sa
hai sa resuscitam ingeri
cu saruturi electrice
hai sa radem in plangeri
cu irisi boboci.
hai sa fluturim
printre boabe
de ceata clara
de lumina laptoasa
de struguri necopti.
hai sa
sus, aveai dintii frumosi
caci zambetul tau nu trada niciodata
nimic din ceea ce ar putea prevesti
pe unul dintre marii cuceritori
din povestile pentru copiii creduli.
jos insa
dintii iti
cateodata
amoriti intr-o stare de veghe
priveam neputinciosi cum amurgul
se coboara peste visuruile noastre imbatranite
inainte de vreme.
parerile tale
strapungeau nepasatoare
era frig pe strada in dupamiaza in care m-am nascut
imi aduc foarte bine aminte
pielea mea era incretita
ca dupa o baie lunga si trista.
in maternitate
o maimutica strangea la piept un pui de
cateodata
inotam cu bratele intinse ca o lebada
caci in povestea asta lebedele avusesera si ele odata brate;
alteori
cu bratele lipite strans de un corp uleios
inaintam dusa de un curent
intre noi
cuvintele renuntasera demult la sensurile ascunse,
ne cunsoteam de prea multa vreme
fiecare
ca un buzunar vechi
al aceleiasi haine.
ne priveam in ochi cu siguranta
in secundele
puteam sa dau si cu sutul
in sufletul tau ca o minge abila
nimic nu s-ar fi clintit
numai culoarea infasurata in muguri
si ingerul
ar fi plecat rabdatori capul
ca in fata unui dezastru al
agoniza la capatul dinspre
pamant al luminii
si astepta sa mai treaca
macar o alica
sa-i poata iesi
cu pieptul gol inainte.
ochii pestelui fiert
se rostogoleau gelatinosi
in pi-ul
inca nu sunt de tot
inca nu sunt - a fi -
goala de seri
si pustiita de convexitate,
absurda de timp sau castane
asteptam
sa se traga cerul
mai inspre stanga
mai inspre capatul asta
unde
There never was anyone yet that
could escape love...and never shall be.
Never so long as beauty shall be,
never so long as eyes can see.
"Daphnis and Cloe"
Longus
hansel isi presarase drumul cu pietricele
tu ti-l presarasei cu randuri,
cu boabe cu filament
sa stii sa te-ntorci inapoi
pe acelasi drum de cuvinte.
pe vremea aia, vezi tu, cetatene
eu eram
criminalule, criminalule
tipam sacadat
tipam, silabiseam apasat
in timp ce saream disperata
pe arcurile patului tau;
tavanul era prea jos.
ce, crezi ca n-au mai fost criminali
exclamam
\"si totul o sa straluceasca galbui
intr-un apus turbat
copii carbonizati o sa se tina de mana ,
acvariile cu pesti si ceasca ta de lapte
vor porni-o cu toti inspre luna
pentru ca vezi bine
in
du-ma, te rog
acolo unde misterele tac,
unde serpii se-ncolacesc pe cuvinte,
unde mirosul trupului tau
devine culoare,
unde soarele nici nu apune
nici nu rasare,
unde noaptea urla in
