Ruxandra Moholea

Știu ce zici. Era un fel de ...afară...din ...ad-joc!Scoasă din context.
Tot gând bun!

Puțină revoltă???
Prefer \"buchiseli aiureli zăpăceli\" decât fadele coperte pictate \"acolo unde se dă bine
ca să fie cumpărate\"

Așa că șterge gustul amar și aiurea, clătește-ți gura cu nectar, pregătește-ți pana...și...go for it!
Gând bun și somn ușor,
Ruxandra

Interesant cum înveți să numeri! Cred că mai este timp! de iubit luna, de citit florile, de ascultat apele, de privit cerul întins pe spate cu ochii închiși, de visări, de numărat...Este timp. Timpul prinde rădăcini dacă știi să îi sapi și să-l hrănești...
Mi-e dor de răcoarea din fântână...și de cântecul bunicii...

Licurici,
te regăsesc cu drag aici. Nu apăruse comentariul.
Ce să zic, tehnic sau nu, textul e parte din mine, așa a ieșit. Nu e o stare a mea neapărat, e o transpunere.Există culori, doar că uneori e prea multă lumină și se estompează.(nu prea știu cum e cu fizica asta :0) )
Mulțumesc pentru fidelitatea cu care mă citești!
Mereu gânduri bune către tine!!!

Uau! Ca să nu zic wow! :0) Cred că e prima dată când intru așa repede în circuit! :0)Să o luăm pe rând:
-metaforele nu stau să le creez, ies pur și simplu și se întâmplă să fie reușite(doar unele dintre ele), Ce să fac, nu sunt poet!!!!
-gândul întors e un refuz al realității, o reorientare spre sine poate
-nu vreau să \"scap de tine\"!
-Blaga și Baudelaire-remix?????măgulitor, chiar dacă asta înseamnă că nu e poezie, după cum reiese din spusele tale. Sincer, nu m-am gândit!
-textele mele sunt mai curând fragmente de gânduri-așa am început eu să scriu, prin urmare, de aceea poate le lipsesc trăsăturile poetice...Mă voi strădui mai mult...(fără promisiuni! :0)

Una peste alta, mă bucură trecerea ta și te mai aștept!
Ruxandra

Iubirea
vine fără să țină cont
de fazele lunii

apoi,
mai ai doar două săptămîni
în care încă îți aparții

afli
că poate ai greșit
doar la reflux

Este, bineînțeles, o altă viziune a aceleiași idei. Este o modalitate de comentariu care nu vrea să stârnească indignare, ci se vrea o joacă de cuvinte pe o idee complementară...
Cu gând bun,
Ruxandra

Te regăsesc pentru prima dată pe un text de al meu. Nu știu dacă e o poezie a împăcării. Pentru mine e neliniște. dar viziunea dincolo de perdelele verzi...e a fiecărui ochi.
te mai aștept mereu cu gând bun,
Ruxandra

\"Învăț să număr\", învăț să fiu copil, învăț să ascult marea din jurul insulei unde \"mi-am legat gândurile\", învăț să prind verdele, învăț să tac, învăț să alin, învăț necuvintele, învăț taine, învăț să \"semăn mereu cu mine\".
Frumos.
Imaginea îmi aduce aminte de goblenul neprețuit al mătușii, de la care am învățat să mă joc în culori...
Gând bun,
Ruxandra

Vorbe frumoase care mă încurajează să mai încerc, deși uneori am senzația că nu prea iese\"ce a vrut autorul să spună!\":0)
Ca de obicei, puțină lumină de la tine și pentru asta mulțumesc. Te mai aștept.

Nu ies aproape niciodată bine în poze, dar voi încerca rețeta asta a ta, poate cine știe... :-)
\"înaltă lumina mi-aduce coșul cu fluturi
mi-l varsă pe tâmple și-ntre sprâncene
sub mine bulbii plesnesc cu dinții strânși\"

Cu siguranță, cerul nu e un fotograf amator! Așa că sper să regăsesc păsările care să-mi potrivească șuvița de păr!

Frumos,
Ruxandra

Mai curând, îl simt ca pe un cântec de leagăn în prima parte:
\"dormi albă copilă
în brațele-mi de funingine
șterge-mi urma de lup
ce-mi otrăvește pieptul
ca un stigmat
spațiul pe care-l ocupi
pe pământ e cu mult mai mare
decât cea mai fericită
dintre zilele mele fericite
zâmbește fără prihană
cu palmele răsfirate
în acest mușuroi de sorți
sculptat de albia timpului\"
Duioșie și multă, foarte multă dragoste aruncată cu sete asupra unui suflet care îți schimbă viața numai prin faptul că respiră cu căpșorul pe pernă, supravegheată de inima tatălui. Este miracolul care descifrează cele mai ascunse taine ale universului.
Partea a doua, îmi sună ca o încercare de a cere iertare
\"sângele îmi este promis ielelor
nu-mi certa norii\"
și căutarea mîinii care mântuiește
\"cu palmele răsfirate
în acest mușuroi de sorți
sculptat de albia timpului\".
\"Vindecă-mă?\" Cred că ești deja vindecat în unele privințe...

ochi limpezi de foc
haine din flori
în cerdacul umbrit de stejarul bătrân
copilă cu fluturi în păr
adormi
alinată de cele trei mari taine ale lumii
șoptite de gândurile tatălui înlăcrimat
în versuri și cânt
de peste ceruri și ape...

Plăcut și ca de obicei, îți las un gând bun.

Cred că \"devreme\" sună mai bine decât \"târziu\". Dar dacă le mai adaugi nenorocitul(a se înțelege etimologic) de adverb \"prea\", atunci treburile se complică, forțează puțin \"prea\" mult și de aceea diminețile par \"mutilate\", poate și serile par la fel, cine știe...
\" ostentativ,
lăsăm răvașe scrise
cu stânga propriei noastre
neputințe\"

\"Ostentativ\", sună a revoltă împotriva propriei stângăcii cu care scriem răvașele acelea, probabil pe aripi de fluturi, sau în podul palmei, incapabili apoi să ne recunoaștem scrijeliturile. De aici neputința, de aici \"prea devreme\", căci zborul nu este încă destul de cizelat, larva nu e încă fluture, mângâierile sunt ratate, noi nu suntem noi...
Plăcut.

Mi se pare un text reușit din perspectiva ideilor, dar și din cea expresivă. O pledoarie pentru CUVÂNT și pentru ceea ce ascunde el, chiar dacă uneori e nevoie să incendiezi lumea \" pentru a vedea
în cenușa lucrurilor adevăratele cuvinte\"

Cuvântul capătă concretețe prin realitate, dar în textul tău, \"semantica\"e puțin inversată:
\"cuvântul lup urlă în cuvântul lună
mai real și mai înfiorător decât lupul
nu recunosc decât realitatea semantică\"
Apare astfel și o abordare metalingvistică.

Toată babilonia asta a cuvintelor cred că este în cele din urmă benefică. Și-au pierdut perechile, s-au amestecat și s-au contopit, au dat naștere \"necuvintelor\"...și de aici libertatea creatoare. Uite așa, toate au un sens pe lumea asta, chiar și ceea ce pare lipsit de sens.
Nu cred că am înțeles prea bine
\"singurul antonim perfect al timpului
rămâne poezia al literei secunda\"
poate din cauza formei articolului posesiv, dar cu toată nebunia asta de cuvinte, se poate să îmi fi scăpat.
Gânduri bune,
Ruxandra

Cele două părți par două poeme diferite. Ultima, este fără îndoială, mai reușită, deși simplitatea primei părți nu înseamnă că este neapărat \"sărăcăcioasă. \" Ultima frază, sentențioasă, poate deschide polemici și sunt unele imagini care merită reținute:
\"mi se-agață de pleoape prieteni pierduți în negura sorții

ne târguim în continuare bilete
la loteria celebră a morții…\"

Gând bun,
Ruxandra

stai cu binișorul

Io mi-s mai grea de cap! Nu pricepui că erau multe spuse pe acolo! \"Numai nu te mânia/ci tai cu binișorul\". :-)
Iar de comentarii nu e cazul să te lași!
Simbolistica bâtlanului abia am descoperit-o într-o poezie recenta din literatura engleză.Mi s-a părut fascinant
și m-am trezit cu el în textul meu!
Gânduri bune către tine,
Ruxandra

nu prea am înțeles tot comenmtariul tău. Mă refer la \"dacă am făcut la fel (!?)cu alte subiecte\", \"nu am ce găsi\"sau \"bâtlanul trece în strofa următoare\". Oricum, mă bucur că ți-au plăcut tablourile mele scrise sub forma alfabetarului.Te mai aștept.
Mulțumesc pentru semnul lăsat.
Ruxandra

Dacă te încântă în așa măsură rândurile mele, ți le fac cadou cu mare drag și chiar din inimă. La mulți ani cu întârziere și să nu uiți să fii mereu licurici! Go shine!
Mă bucură tare mult semnul de la tine.
Cel mai bun gând mereu,
Ruxandra

O dimensiune ludică a existenței: lumina și tristețea, albul și întunericul, mâinile cu veșmintele, ciorapul cu glezna...- un joc nesfârșit de lumini și umbre, de \"esențe\" și \"măști\".