Ruxandra Moholea

Ce bine e să redescoperi taina rimelor pe care le-ai potrivit atât de frumos într-un joc de-a \"însemnatul\". o steluță binemeritată.

Jocul ăsta încă mișcă, se vede treaba!!!
Pendulare interior-exterior, filtrată cu greu printre circumvoluții cu pânze de păianjen. O minciună sub forma altui joc de-a \"uit-o, nu-e\".
Interesant.

Încă nu-mi dau seama dacă acest comentariu reprezintă un aspect pozitiv sau negativ referitor la poezia de mai sus. Prin urmare, încerc să răspund așa cum am perceput.
În primul rând, poezia modernă depășește de mult denotația și se manifestă la nivel exclusiv denotativ. Poezia modernă este un joc, dacă trebuie neapărat, chiar o ghicitoare, fie ea și fără răspuns.Poezia modernă nu este o constatare a unei realități, ci este o negare a acesteia, o re-creare a realității, fie ea ca un joc secund, fie ca o întoarcere pe dos a ceea ce știm sau percepem. Poezia modernă este Idee îmbrăcată în \"cuvinte potrivite\" sau, dimpotrivă, în necuvinte. Poezia modernă e căutare și din perspectivă auctorială, dar poate mai ales din cea a receptorului, a lectorului avizat. Poezia modernă este noutate, de aceea îmi permit să spun că nu este accesibilă oricui.
Prin urmare, aș putea să dau un răspuns privind \"vârfurile\", \"valsul\"sau \"zămislirea\", dar ar fi doar viziunea mea, or poezia modernă (repetițiile mele au un sens!)înseamnă pluriperspectivism âi libertate de percepție a mesajului poetic.Dacă transmite ceva cuiva, înseamnă că există, dacă nu, probabil că nu este poezie. De cele mai multe ori, însă, ea exprimă inexprimabilul, de aceea, nu trebuie căutat referentul imaginilor artistice!
Poezia modernă nu trebuie citită și în nici un caz \"tradusă\", ea trebuie simțită!(evident, cu condiția să existe ssubstanță!)
Dacă am oferit lămuriri, mă bucur și mai aștept provocări. Dacă nu, voi mai încerca. În ambele cazuri, gând bun!

mângâiată de razele dulci
copilă în barcă
pânze sfâșiate iar vâsla e una
timpul măsoară cu încăpățânare
limitele infinitului negru
oglindit în adâncuri.

În prima parte văd ape, drumuri, căutare într-un cerc vicios, pe o insulă ce limitează universul.
Partea a doua, este cer și pământ, aflate în dispută deocamdată, din cauza norilor, probabil.
Partea a treia, este EA, care înfrumusețează peisajul cu zâmbetul ei superb.Atmosfera capătă optimism și se simte nisipul fierbinte.
Ultima parte senzualitate și vis.
Frumos.

Să nu uităm că omul e pământ!Și câteodată își mai amintește lucrul ăsta retrăind secvențe din somnul primordial, de pe când aștepta să se nască, din mîinile rătăcite ale vreunui olar. Și atunci, din culorile pământului își croiește haina.
Te mai aștept cu gând bun,
Ruxandra

...iar eu fac parte din această colecție, se pare, așa că îți mulțumesc și te mai aștept.Ai ales strofa mea preferată, dacă pot spune așa!
Gând bun,
Ruxandra

Oare nu suntem cu toții sălcii uneori?Foarte elastici, gânduri reflexive, puțin narcisiști?
Mulțumesc pentru semn.

În primul rând vă mulțumesc tuturor pentru cuvintele frumoase. Pentru mine a fost o experiență interesantă, iar textul s-a născut aproape instantaneu când am auzit prima dată de idee.
Dana- \"intrebarea mea ar fi De ce? de ce nu mai e vara? de ce stelele sunt fake si de ce e totul cenusa:)...?\"
Pentru că uneori, cineva se mai joacă de-a viața, de-a moartea, de-a jocul sau cine mai știe de-a ce. Și pentru că altfel totul ar fi monoton. Iar cenușa, nu e neapărat un simbol negativ în sensul unei ireversibilități.Prin urmare, de ce nu?


Bianca- ochii noștri văd, urechile noastre aud, dar fiecare percepe evident diferit, asta nu e o noutate. Dacă pentru Ioane vara e încă plină de greieri, pentru mine în acast caz singular, să zicem, ei sunt undeva adormiți...poate.


Florina- e ciudat, poate pentru unii, dar, recitind-o, mie îmi dă o senzație de proaspăt, de început. Mă bucur că te întoarce cu gândul la copilărie, la Theodoreanu.

Elia- zis și făcut! Eu m-am apucat deja! Ar fi interesant să comparăm rezultatul. Și poate te mai ții de șotii și mai facem vreun ad-joc!

Bogdan- frumoasă ...\"contracarare\" poetică. Nu știu dacă a dispărut romantismul! Pentru mine există!!!!!

Maria- Existăm, cu siguranță, și fiecare gând, sentiment, lacrimă o dovedesc.

Mulțumesc încă o dată și sunt copleșită de atâtea nume noi pe pagina mea. Vă mai aștept cu gând bun.

Iar eu îți răspund:
- nU eu l-am prins, doar stăteam privind; s-o fi prins singur?!
-cu veriguța e bine să nu fugi să prinzi, că s-ar putea să dai de povestea porcului în variantă mai puțin fericită :0)
- demnă sunt, așa mă laud, cenușa nu-mi aparține, deși dacă ar fi a mea, aș ști ce să fac cu ea!
- dacă e joc, joc să fie,nu? cine știe ce-o mai fi însemnând și asta?!

Normal că ne citim, mereu cu gânduri bune.

Știu ce zici. Era un fel de ...afară...din ...ad-joc!Scoasă din context.
Tot gând bun!

Puțină revoltă???
Prefer \"buchiseli aiureli zăpăceli\" decât fadele coperte pictate \"acolo unde se dă bine
ca să fie cumpărate\"

Așa că șterge gustul amar și aiurea, clătește-ți gura cu nectar, pregătește-ți pana...și...go for it!
Gând bun și somn ușor,
Ruxandra

Interesant cum înveți să numeri! Cred că mai este timp! de iubit luna, de citit florile, de ascultat apele, de privit cerul întins pe spate cu ochii închiși, de visări, de numărat...Este timp. Timpul prinde rădăcini dacă știi să îi sapi și să-l hrănești...
Mi-e dor de răcoarea din fântână...și de cântecul bunicii...

Aș spune chiar că mai mult de un fior te trece citind poezia ta!.
Nu numai pasărea , cuibul, noaptea, oul deschid lacăte unor interpretări diverse.
Eu văd textul pe de o parte ca pe un răvaș adus de un porumbel călător.
Sigur aduce gând bun :0)

Licurici,
te regăsesc cu drag aici. Nu apăruse comentariul.
Ce să zic, tehnic sau nu, textul e parte din mine, așa a ieșit. Nu e o stare a mea neapărat, e o transpunere.Există culori, doar că uneori e prea multă lumină și se estompează.(nu prea știu cum e cu fizica asta :0) )
Mulțumesc pentru fidelitatea cu care mă citești!
Mereu gânduri bune către tine!!!

Uau! Ca să nu zic wow! :0) Cred că e prima dată când intru așa repede în circuit! :0)Să o luăm pe rând:
-metaforele nu stau să le creez, ies pur și simplu și se întâmplă să fie reușite(doar unele dintre ele), Ce să fac, nu sunt poet!!!!
-gândul întors e un refuz al realității, o reorientare spre sine poate
-nu vreau să \"scap de tine\"!
-Blaga și Baudelaire-remix?????măgulitor, chiar dacă asta înseamnă că nu e poezie, după cum reiese din spusele tale. Sincer, nu m-am gândit!
-textele mele sunt mai curând fragmente de gânduri-așa am început eu să scriu, prin urmare, de aceea poate le lipsesc trăsăturile poetice...Mă voi strădui mai mult...(fără promisiuni! :0)

Una peste alta, mă bucură trecerea ta și te mai aștept!
Ruxandra

Iubirea
vine fără să țină cont
de fazele lunii

apoi,
mai ai doar două săptămîni
în care încă îți aparții

afli
că poate ai greșit
doar la reflux

Este, bineînțeles, o altă viziune a aceleiași idei. Este o modalitate de comentariu care nu vrea să stârnească indignare, ci se vrea o joacă de cuvinte pe o idee complementară...
Cu gând bun,
Ruxandra

\"am visat că mă răsucesc spre lună
și îmi face cu ochiul să tac
că se destramă în pumnii tăi
bulgărele de argilă al nopții\"

O lecție prețioasă despre tăcere șoi despre lună care mi se pare reușit redată aici.
În general textul este amintire, durere, bucurie, toate la un loc, așa cum îl percep eu.

Plăcut foarte mult.

Te regăsesc pentru prima dată pe un text de al meu. Nu știu dacă e o poezie a împăcării. Pentru mine e neliniște. dar viziunea dincolo de perdelele verzi...e a fiecărui ochi.
te mai aștept mereu cu gând bun,
Ruxandra

\"Învăț să număr\", învăț să fiu copil, învăț să ascult marea din jurul insulei unde \"mi-am legat gândurile\", învăț să prind verdele, învăț să tac, învăț să alin, învăț necuvintele, învăț taine, învăț să \"semăn mereu cu mine\".
Frumos.
Imaginea îmi aduce aminte de goblenul neprețuit al mătușii, de la care am învățat să mă joc în culori...
Gând bun,
Ruxandra