experiment eșuat

Descopăr simplitatea sentimenului cu trimiteri spre esențializări complexe, e vorba de o fenomenalitate pur interioară. Acea fază a lunii- o meditație pornind de la descrierea iubirii și momentele ei, viziunea este trimisă spre realism:
apoi,
timp de două săptămâni,
nu-ți mai aparții...
într-o ascensiune spre idée:

afli
cât de mult ai greșit
abia la reflux.

e placut aici pe la tine lizush. o perspectiva comparativa interesanta. poate ar fi trebuit sa prelungesti si in alte dimensiuni intuitia asta / sau poate eu ar trebui sa nu mai fiu rautacios cand vad la tine personale, mai ales ca imi place mult sa trec pe aici.
simplu, trist, real, franc, placut.

am vazut de dimineata urma lasata aici...dar nu apucasem sa raspund (urasc lunea:))
e o onoare si o bucurie pentru mine ca ti-ai lasat parfumul aici (ma gandesc daca meritau umilele cuvinte atata apreciere, pe deasupra, chiar daca citesc tot ce apare scris de tine, mi-e teama sa las semne:)), insa, consider ca e un dar menit sa-mi faca zilele mai frumoase:)
de cateva saptamani (vreo 2 la numar:)) am parte de surprize din ce in ce mai placute:)

multumesc tare mult,

cu sinceritate si admiratie,
Lizush

\"simplu, trist, real, franc, placut\"
ai vazut ca ai prins ideea?:)
asa sunt eu, cu sufletul pe tava si cu putine cuvinte:)
consider ca nu e nevoie de o intreaga pledoarie ca sa spui ceea ce conteaza:)
in plus, gandurile acestea asa-mi trec prin minte, nu le vreau poezie (pentru asta te-ai nascut tu:)), asa le pun pe...web:)
in plus, nu esti deloc, dar absolut deloc rautacios:)
e felul tau de a privi cuvintele:)

mai sper ca e si cald aici la mine:)


Drag,
Lizush

Buna Lizush! Scurt, concis, laconic. La obiect, la obiect! Parca te aud spunand. Prima strofa - enuntul temei. A doua - actiunea. A treia - concluzia. Toate poeziile tale sunt destul de scurte. Chiar si exceptia este tot scurta. Scriitorii obisnuiesc sa mai puna acolo in text, o petala, o pana la palarie, un clopotel de care sa traga cititorul, o steluta, un ceva ca sa mai dilueze subiectul. Tu nu! Stiu, stiu, tu nu esti scriitor (ai tot spus-o, dar curios nimeni nu te crede). Totusi nu este o atitudine oarecum sfidatoare fata de cititor? Intreb si eu! Poeziile sunt scurte, dar asta nu inseamna ca sunt lipsite de calitati.Eu spun ca dimpotriva. Prezenta este o mica bijuterie. Extrem de ambigua. As zice ca doar gadili (fug de cuvantul exciti) creierul cititorului (cu vagi cuvinte, senzatii) lasandu-l pe acesta sa-si construiasca ce imagine isi doreste la tema pe care o lansezi. La prima strofa, fara sa vreau m-am gandit ca trebuie sa fie o chestie extrem de intima, la a doua mi-am intarit aceasta convingere, dar la a treia, cand apele se retrag si ai iar pamant ferm sub picioare vezi chestii si-ti zici \"experiment esuat la mare\". Pentru ca flux si reflux nu are orice balta. Ea trebuie ridicata la rang de mare, cel putin. Textul place. Mie imi place. Vezi mie cand imi place un text spun simplu \"imi place\" desi uneori spun si mai simplu \" multe cuvinte pe aici care m-au ametit, dar, stii tu ca eu extrag doar ceea ce ma intereseaza si condensez ceea ce mi se pare relevant”. Sunt cu ochii pe textele tale. Numai bine Lizush.

am observat (pe parcursul a mai multor \"experimente\":))un fapt: cu cat spui oamenilor ca esti normal, simplu si firesc, cu atat mai mult au impresia ca-i minti si incep sa caute sensuri si mistere acolo unde nu e altceva decat suflet:)
nu cred ca e sfidator fata de cititor, e, mai degrab`, asa cum spui putin mai incolo, libertate de a umple golul cu propria lor varianta:)
si uite asa toata lumea e multumita (si familia, vorba celor de la Divertis:))
si tie iti place...ce pot sa cer mai mult?:) (ti-am tras cu ochiul:))

Drag,
Lizush

Ma iarta ca abia la ora asta am reusit sa intru si eu!
Vad ca s-a spus totul despre poezia ta deja. Vreau doar sa las si eu un semn... De cand te tot asteptam, tu stii ca mi-ai lipsit?
In putine cuvinte spui atat de multe tu aici, lasi cititorul sa se duca el cu gandul mai departe incotro o vrea .. Dar cata dreptate cuprinzi. Doua saptamani, Lizush, da, nu stiu de ce.. sau poate uneori putin mai mult, dar de fapt restul se prea poate sa fie doar amagire inconstienta... constientizata abia la reflux...
Pai... asa scriu gemenii, da! Din suflet!
Mult drag,
Licurici.

Iubirea
vine fără să țină cont
de fazele lunii

apoi,
mai ai doar două săptămîni
în care încă îți aparții

afli
că poate ai greșit
doar la reflux

Este, bineînțeles, o altă viziune a aceleiași idei. Este o modalitate de comentariu care nu vrea să stârnească indignare, ci se vrea o joacă de cuvinte pe o idee complementară...
Cu gând bun,
Ruxandra

deloc esuat experimentul tau, salomeea. deloc esuat.

nu spun altceva decat ca mi-a placut... ca in cuvinte putine lucrarea ta a reusit sa isi creeye un univers propriu... demn de a fi judecat dupa un sistem propriu de reguli... voi reveni, poate, sa explic... :)))

drag, DeSpOt.

ce bine mi-e cand treci tu pe aici:)
si nu, n-ai venit tarziu, ci exact atunci cand trebuia:)
dar tu stii cat de mult dam noi in cele doua saptamani, nici macar nu putem spune ca traim prin altul sau pentru altul, deoarece ne contopim cu celalalt, ne lepadam de viata noastra si daruim neconditionat totul fara regrete...
dar, din cand in cand vine acel reflux, si ne trezim cu realitatea aruncata in fata, rostogoliti din fiinta care ne e atat de draga.
asta doare crunt, prima data, apoi ne revenim incet, ne intarim pentru a porni din nou...
stii tu, un inceput perpetuu:)

Drag,
Lizush

Ruxandra,
multumesc de complementaritate:)
o viziune invers optimista in versurile tale:)
imi place joaca, am citit cu drag ce ai lasat scris aici:)
Drag,
Lizush

Sorin,
stim foarte bine amandoi, ca tot ceea ce scriem e un mini univers propriu:)
si mai stim ca suntem bucurosi de oaspeti:)
te astept cu explicatiile, ca m-ai facut curioasa:)

Drag,
Lizush