ne-natural
copilul meu nu știe să plângă mi-a ajuns să citesc sute de poeme cu verbul la sfârșit de parcă latina ne-a jucat o farsă adevărul e mereu la mijloc chiar dacă lui dumnezeu nu-i place calea cea
grijă
îmi place să așez cuvintele pe foaie în ordine descrescătoare așa sunt sigură ca își vor găsi locul fără a obosi prea mult la cât sunt de bolnave mi-e teamă să nu li se întâmple ceva
...singura dată
odată-n viață pe când era tânără și-a dorit să înțeleagă timpul a plecat fără să-i răspundă când a venit vremea s-a întors de mână cu moartea... o vioară și un portativ sufletul
când magic...
accidental îndrăgostit îți schimbai iubirea zilnic de teamă să nu crească prea adânc în suflet ai spus că nu am calculat exact procentul de iubire pe care ți l-am oferit... devenit-am
...trăind
simt cuvântul tău pe buză acolo unde linia desparte jumătatea rea de jumătatea bună mov s-a colorat viața mea când te-am văzut știind că următoarea nuanță va curge
trei file plus sfârșitul...
pe prima filă o femeie neagră își săruta copiii pe fruntea lor cununi de lacrimi așezând... pe a doua filă femeia neagră așteaptă... lacrima șirag făcând pe a treia filă și-ar fi
pentru toate acestea...
sufletul meu avea nevoie de un trup să râdă să plângă să simtă... (nu neapărat în această ordine) prima zgârietură nu a știut-o. au urmat altele mai dureroase mai
experiment eșuat
iubirea vine în timpul unei anumite faze a lunii... apoi, timp de două săptămâni, nu-ți mai aparții... afli cât de mult ai greșit abia la reflux.
cercuri in nisip
nu mi-a plăcut niciodată nisipul nu puteam avea încredere în el. acum, în clepsidră-desenez: cercuri rotocoale cercuri pătrate cercuri ascuțite... ca să te doară amintirea atunci când vei
...un fel de basm
A fost odată ca niciodată (ai puțină răbdare, așa începe orice poveste care se respectă – nu puteam să mă abat chiar eu de la mersul firesc al ei:) ), o fată – nu, nu de împărat, o fată ca atâtea
lectie de zbor
într-o viață (pe care o crezusem a mea) tu și cu mine era să devenim unificatorul pronume personal \"noi\". atunci nu părea imposibil să zburăm împreună. (parcă bondarii țin cont de
...doar asa
cu urechea ciulită spre cer învăț a auzi. cu palma prinzând ape învăț a simți. cu ochii .... trebuia sa fie ceva cu ei... dar nu mai știu... (aici voi reveni cu o completare) cu inima
ispită.....
...îmi e atât de greu să nu ating... ...îmi e atât de greu să nu privesc... ...îmi e atât de greu să nu iubesc... ...îmi e atât de greu să nu trăiesc... omul din mine începe să-și
YM
acum plec. imi vine bărbatul... flămând și ...erectil :) flămând de mine, erectil din ....reflex :) pe mâine.
Oameni...
Adultul: \"viața e un joc\" \"iubirea e un joc\" \"totul e un joc\" Copilul: \"mama, la Dumnezeu se termină Cerul?\"
Ma intreb....
...de ce bărbații te vor curvă? egoism, sau moștenire genetică... nu voi ști niciodată - nici nu vreau să mi se spună. dar, știu ei cât doare?
Dead point
rătăciți în spații centrifuge, trecuți... prin atâtea evenimente fără consecințe: privim. timpul își absoarbe sensul în el insuși; și nu mai prevestește nimic: așteptăm. și... o
Azi plang...
azi plâng... cu lăcrămioare... fiindcă liliacul a înflorit. dar pentru mine, acesta nu e prilej de bucurie; nu m-ai lăsat să-ți spun. voi plânge cu lăcrămioare... până când voi putea să
..eu
..eu-niciodată cu majusculă, nu știu a scrie. dar, dacă mi-aș putea rupe bucăti din suflet și dacă aș putea face colaje din el, pe o coală de hârtie-niciodată mai mare de A5, ar putea deveni
Nu....
Nu-ți pune nădejdea ..in oameni... pune-o mai bine în cui.. va ști ea cand să coboare de acolo..
..ne-au mai rămas
din Paradis, ne-au mai rămas firimituri, de la masa Evei: florile de cireș.
Am obosit...
Cândva credeam că nu voi spune acest lucru niciodată: am obosit... ...Am obosit de tot și de toate. Am obosit de prea multă iarna, de prea multă primăvară, de prea mulți oameni cărora trebuie
