ispită.....

...sa ne abtine de la a face anumite lucruri in viata si radem de ele la batranete, cu atat pofta. Radem de auto-impusa si stupida noastra abstinenta, gandindu-ne cate am fi avut de castigat daca nu am fi fost atat de \"reticenti\" la ele...Sau cate am fi avut de patimit. Si ce ? \"Ei si ce!\", vom spune la batranete...viata e tot una singura...si e atat de scurta....

dar ingerii nu pot fi ispititi, nu?...nimik nu le poate arde aripile atata timp cat sunt constienti de statutul pe care il au...

probabil vom zambi a rade:)
deocamdata stiu ca, atunci cand suntem inca tineri, ne este greu sa alegem intotdeauna ceea ce este corect, tocmai din cauza energiei debordante care ia locul intelepciunii, cateodata:)
dar asa, invatam si crestem......si imbatranim (nu neaparat fizic)

Multumesc de trecere.
Cu drag,
Lizush

...pacatul angelic e cadere...
...pacatul omenesc e ridicare ...

cei dintai ispititi de pacatul mandriei au fost ingerii.
si au cazut.
fara posibilitate de intoarcere (cel mai frumos dintre ingeri a devenit prin cadere in pacat intuneric)


cred ca imi place sa fiu om:)

Cu drag,
Lizush

Te salut cu prietenie!
Sunt încântat de ce am citit la tine.
Dacă aș mai avea o viață aș mânca numai piure de castane.

Multumesc pentru vorbele bune:)
Cat despre piureul de castana, zau ca e pacat sa-l lasi pentru o alta viata:)
Asa ca nu lasa pe maine ce poti face astazi:)

Lizush

Salomeea Stuparu Hic [Lizush]! De ce iti este atat de greu? Pai, ia sa vedem! Eu cred ca te joci cu noi (recidiva – daca nu cumva asta este stilul tau) in poeziile tale. Ne amgesti doar asa sa vezi cum reactionam. Si noi biete musculite intram orbi in panza ta de paiajen intinsa cu atata abilitate.
Un gurmand!
...îmi e atât de greu să nu ating... o friptura in sange, suculenta
...îmi e atât de greu să nu privesc... un pahar aburind de ...
...îmi e atât de greu să nu iubesc... condimentele
...îmi e atât de greu să nu trăiesc... bine (vorba lui Basescu)
omul din mine începe să-și arate colții.
Un indragostit!
...îmi e atât de greu să nu ating... sanii iubitei
...îmi e atât de greu să nu privesc... sanii iubitei
...îmi e atât de greu să nu iubesc... sanii iubitei
...îmi e atât de greu să nu trăiesc... cu tine
omul din mine începe să-și arate colții.
Ma rog, poate ca ar trebui schimbat ceva. Asta pare cam obsedat. Desi indragostitii ...
Un poet!
...îmi e atât de greu să nu ating... transparenta unui triunghi indragostit de o tangenta subtirica al carei unghi drept este ...
...îmi e atât de greu să nu privesc... in strafundurile fiintei mele in care bajbai daupa bucatica aia de hartie de am scapat-o azi dimineata ...
...îmi e atât de greu să nu iubesc... banii (da! da! In privinta asta poeti nepoeti toti sunt la fel)
...îmi e atât de greu să nu trăiesc... in slapi, in fata monitorului, impreuna cu cartile mele prafuita. Pai cati au sansa de a trai asa bine?
omul din mine începe să-și arate colții.

Lizush citind mica ta poezie m-am gandit la o groaza de lucruri pe care nu le-am facut niciodata si pe care din nefericire nici nu le voi face. Pentru simplu motiv ca a trecut vremea lor. Si pentru ca asa am fost educat. Vai mama! Ce-o sa zica lumea? De parca lumea alta treaba nu are. Si ma apuca asa o tristete ... iremediabila. Inceputul suna a test grila, dar versul final aduna intr-un tot si face poezia. Si face bine. Lizush esti cumva certata cu metaforele. Si in general pari a fi suparata pe cuvinte. Le folosesti cu multa economie. Sa fie atat de scumpe pe acolo, pe la Baia Mare. Parca ai fi doctor, chirurg, sa fie taietura cat mai mica. Eu cred ca doare la fel. Sau cam la fel. Sa nu ma intelegi gresit. Mie imi plac asa cum sunt. Ideea este ca in general poetii impacheteaza bine subiectul, in cuvinte, mai pun si o eticheta, o fundulita, o bulina …
Numai bine!
PS. Apropo de bulina! Iarta-ma ca nu am raspuns comentariului tau, dar tot astept (36 ore) sa ies din “neverificate”. Imi diparusera niste randuri din text, am corectat si ... am ramas asa la verificari. Cum trec hopul raspund.

...nu voi intelege niciodata gresit ceva ce e lasat cu drag (si nici altcumva:))
apoi, am mai spus-o, mie imi plac exprimarile condensate, care spun (sper eu) totul in putine cuvinte...nu am timp sa gandesc exprimari pompoase cu floricele shi frunzulite:)
scurt si la obiect: ceea ce-mi trece mie atunci prin cap:)(ori suflet?)
in schimb, ma bucur cand completarea vine din alta parte...asa cum faci tu pe aici, in ultimul timp (si tare-mi place:))
asta inseamna ca nu am strigat degeaba :)
si ma repet: eu nu fac parte din tagma poetilor, eu doar ma joc:)
si da, sunt suparata pe cuvinte, pentru ca vorba multa saracia omului, si in acelasi timp cuvintele dor mai tare decat orice altceva (vezi cum e sa fii mintit, sunt sigura ca ai patit-o si tu)

Drag,
Lizush