Oameni...

doar c[ mi se pare un pic artificial comentariul adulrului, o fortare ptr ultima scena, aceea a copilului si care are o profunzime si scurtcircuiteaza rationalul cum numai un copil o poate face.
frumos foc ultimul vers.

...exact asta am vrut sa iasa in evidentza: artificialul din asa zisii \"oameni mari\", \"noi, adultii care stim totul\":)
...din pacate, cu cat crestem cu atat uratim mai tare lumea asta....
...ma rog in fiecare zi la Dumnezeu sa nu ia copilul din mine:)

Cu drag te-am primit,
Lizush

Eu nu văd nici o forțare, mi se pare foarte elegant construit. Adultul (cel sincer) caută cu mintea. Copilul încă mai caută cu ființa. Citind întrebarea copilului, descoperi că acesta nu a murit în tine. În spatele minții, în spatele formelor, întrebările sunt aceleași, ele nu aparțin minții și nu caută răspunsuri discursive. (cam ca cele pe care le dau eu acum ;) )

ai un joc frumos .. mai sus

daca adultul ar fi spus ce-a spus copilul, nu l-am fi crezut cu siguranta... ce credibilitate mai are un adult in zilele noastre? vom ajunge intr-o zi sa fim condusi de bebelusi, ceea ce n-ar fi rau, zic eu...
foarte frumos ce-am gasit aici, m-a impresionat jocul tau care e trecut la personale.
un contrast naucitor si nu stiu cum sa-i spun, firesc? nefiresc? intre cel care se spune ca are creier si cel care e pe cale sa capete creier...
incantat
Costin

Alin...
surpriza cand am deschis cutiuta cu cadoul de la tine:)
placuta, de altfel, chiar daca ai \"catalogat-o\" - \"discursiva\":)
multumesc ca stii:)

Sanda...

jocul e in primul rand atribuit copiilor...dar ei nu se joaca, ei sunt chiar seriosi:)
multumesc de trecere

Costin...
da, acest contrast m-a izbit si pe mine (continua inca sa o faca de fiecare data cand privesc copii)...
si mereu imi doresc sa fie cat mai multi oameni care vor sa invete sa priveasca si sa gandeasca din prisma copiilor:)
..fireste, in anumite privinte, poate cele mai importante, totusi:)

Cu drag,
Lizush