Sunt nori...
Sunt nori trimiși de Dumnezeu:
Nori grei, gravizi cu ploi de viață.
Dar sunt și nori de fum, de scrum,
Trimiși de-o inimă de gheață.
Sunt nori ce plâng cu plâns amar,
Sunt
Orașul viitorului
(încercare de ciclu poetic)
Dimineață.
Ies pe prag, afară.
Ce crezi că văd?!
Orașu-i sur...
Mi l-au afumat
Și omul mic,
Și omul mare...
Ce grozăvie...
Ia uite peste
Sunt mută. Și tot ce mi-aș dori acum – e să vorbesc! Aș căuta cele mai bogate slove din întreaga lume pentru a-ți spune cât și cum eu te iubesc.
Þi-aș spune cum din dragoste s-aude o ploaie
Te-am găsit într-un Septembre murdar și ploios. Ești îmbătrânit de oboseală și cânți la pian în restaurantul violet din marginea orașului părăsit de locuitori. Sunt prin trecere. M-ai servit cu o
SS