Despre râsete nu demult întâmplate…

viața ca un foileton dintr-o revistă oarecare
ce crește zilnic mereu un nou episod
nu numele sunt importante ci firul intâmplarilor
citind zece douăzeci o mie de pagini
macin întrebări și probleme străine
instantaneu schimb o stare de spirit cu alta total diferită
pe urmă alt flash altă amintire
a ieșit cu ochii inchiși la iveală
nici măcar nu-i nevoie să-mi iau avânt ca sa pot trece
ajunge să pășesc pur și simplu

un zid înalt și urât a crescut
la granița dintre « aici » și « dincolo »
nimic nu durează


n-a fost chiar din prima clipă
trecuse deja o groază de vreme de când
era vară
aproape uitasem să respiram de-atâta neclintire
după un timp cineva a tăcut pentru vecie
nu am suflet
vremurile curg încotro le vine
n-are nevoie nimeni de atâtea nuanțe
greu din ce în ce mai greu trezitul de dimineață
mi se-agață de pleoape prieteni pierduți în negura sorții

ne târguim în continuare bilete
la loteria celebră a morții…

(iar Dumnezeu ăsta ! Chiar, cine-o fi, așa de important de-l pomenește mereu toată lumea ?)